Discurs în plenul APCE: "Voi putea să stau alături de un "păcătos" rus cu o condiție..."

Discurs în plenul APCE: "Voi putea să stau alături de un "păcătos" rus cu o condiție..."

Discurs în plenul APCE: „Voi putea să stau alături de un „păcătos” rus cu o condiție…”

42541_17
Onorată Președinte,

stimați colegi,

A trecut un an și o sută de zile de când Federația Rusă, în mod ilegal, a anexat Crimeea. 465 de zile de tensiune si confruntare, de suferință enormă și omoruri sumare, de bombardări și vărsări de sânge, de distrugere a satelor și orașelor, de pierdere a zecilor de mii de locuințe și vieți omenești.

Chiar dacă toți rămânem a fi convinși de faptul că un dialog deschis, de bună credință, dintre Adunarea Parlamentară și delegația Rusiei ar putea să ne ajute la identificarea unei soluții de lungă durată, eu nu sunt convins că noi trebuie să inițiem un dialog fără pre-condiții. Și nu am în vedere acea listă lungă de acțiuni și cereri pe care Federația Rusă trebuie să le implementeze fără nici o întârziere, o listă care devine tot mai lungă cu fiecare discuție pe care o avem cu referire la această criză și la toate celelalte conflicte în care Rusia este implicată, inclusiv Transnistria și alte conflicte înghețate. De asemenea, nu vorbesc despre lipsa unui progres, deși progresul este extrem de important. Eu vorbesc despre o singură pre-condiție. Pre-condiția pe care trebuie să o avem este pacea.

În ianuarie, atunci când Dl Pușkov a participat la ședința Comisiei de Monitorizare pentru ultima dată, în discursul său de apărare el a citat Biblia spunând “căci toți au păcătuit”. Trebuie să admit faptul că acesta este adevărul. Din perspectiva biblică noi toți suntem păcătoși. Nu există membri perfecți în această Adunare. Nu contează de unde suntem Armenia sau Azerbaijan, Germania sau Grecia, Moldova sau Macedonia, Marea Britanie sau Ucraina.  Ceea ce contează este dorința noastră de a ne accepta unii pe alții așa cum suntem, deschiderea noastră de a ne ierta reciproc, bunăvoința de a ne ajuta unii pe alții cu scopul de a deveni mai buni, dar mai presus de toate este angajamentul nostru ferm de a trăi în pace unii cu alții.

După tot ceea ce s-a întâmplat, îmi va fi foarte dificil, dar totusi cred că voi putea să stau alături de un “păcătos” rus începând cu ianuarie viitor, cu condiția că el sau ea este doar un “păcătos” care dorește să se pocăiască și nu un agresor gata să atace. Cuvântul păcătos l-am pus, bineînțeles, în ghilimele. Iată de ce, eu cred că dacă scopul nostru este doar de a obține încetarea focului sau să întreținem dialogul de dragul dialogului, fără vreo pre-condiție, atunci noi vom esua. Pacea și repet doar pacea este ceea de ce avem nevoie înainte de a sta împreună în această Adunare.

Doamnă Președinte, dragi colegi,

Anul trecut am comemorat 100 de ani de la începutul primului război mondial. Anul acesta celebrăm 70 de ani de la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Majoritatea țărilor europene sărbătoresc pacea, altele însă insistă în a celebra victoria. Victoriile divizează, pacea uneste. Cum spunea Carl von Clausewitz: pacea este adevăratul sfârșit al războiului, nu victoria. Dorința mea sinceră este ca, colegii noștri din Rusia să audă acest mesaj. Fie ca pacea la care am fost chemați să alcătuim un singur trup, să domnească în inimele noastre. Haideți cu toții să urmărim o pace durabilă în Europa. Pacea este singura pre-condiție, care trebuie să rămână!

În curând vom prezenta discursul ţinut în plenul APCE în format VIDEO.

Articole asemănătoare

Close