Discurs pe marginea raportului privind obiectia de constiinta in practica medicala legala

Discurs pe marginea raportului privind obiectia de constiinta in practica medicala legala

Discurs pe marginea raportului privind obiectia de constiinta in practica medicala legala

Aş vrea să o felicit şi să-i mulţumesc onorabilului raportor Dna McCafferty pentru ultimul ei raport, dacă am înţeles corect. Dar din păcate, nu pot face acest lucru din mai multe motive serioase.

Prima preocupare majoră cu privire la acest raport este faptul că el propune soluţii pentru o problemă care pretinde că există, dar care nu este demonstrat de fapt că există. Recomandarea prevede că: ”Adunarea este profund îngrijorată de apariţia în creştere şi în mare parte nereglementată a obiecţiei de conştiinţă ... în multe state membre ale Consiliului Europei”, însă, fără a furniza dovezi pentru această afirmaţie. Date statistice cu privire la lipsa de acces sau disponibilitatea de îngrijire medicală ale femeilor gravide, din cauza problemei de utilizare nereglementată a obiecţiei de conştiinţă în statele membre ale Consiliului Europei nu există. Cititorul este rugat pur şi simplu să presupună sau să cadă de acord cu afirmația raportului precum că există o criză de sănătate cu care se confruntă femeile gravide, şi că această criza este generată exclusiv de către personalul medical care refuză să presteze servicii de avort bazate pe obiecţia de conştiinţă. În cazul în care raportul se referă la ţările care nu reglementează practica de obiecţie de conştiinţă, atunci el se referă doar la şase din patruzeci şi şapte de state membre. Astfel, raportul nu reuşeşte să dezvăluie dimensiunile problemei adresate, care îmi aminteşte de un proverbul „s-a făcut din ţînţar armăsar”.

Al doilea motiv de îngrijorare majoră derivă din cererea din cadrul raportului de a reglementa şi limita un drept fundamental. Este bine cunoscut faptul că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamă libertatea de conştiinţă, împreună cu libertatea de religie ca drepturi fundamentale. Democraţia nu poate exista fără a li se permite persoanelor fizice să îşi exercite libertatea de conştiinţă, pentru că libertatea de conştiinţă este începutul de libertate în sine. Mai mult decît atît, libertatea de conştiinţă este o libertate istorică, înrădăcinată în conştiinţa colectivă a umanităţii. În schimb, nu există nici un instrument juridic internaţional care proclama dreptul la avort. După cum a explicat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, echilibrul cerut de către CEDO nu poate fi aplicat în cazul în care un drept protejat de Convenție vine în contradicție cu unele drepturi neprotejate. De asemenea, chiar dacă obiecția de conștiință nu este protejată în mod explicit ca un drept fundamental, alegerea obiectorului de conștiință nu este mai puţin importantă decît alegerea unei femei gravide de a renunța la sarcină. Pentru obiectorul de conștiință toate viețile sunt prețioase și merită toată demnitatea, născute sau nenăscute, mici sau mari, sănătoase sau bolnave, bogate sau sărace. Să nu uităm de faptul că, Convenția recunoaște doar dreptul la viață (art. 2 din CEDO), acesta fiind un drept suprem ce trebuie să fie păstrat cu orice preț, și nu distrus.

A treia preocupare în privința raportului este că acesta duce la discriminarea directă împotriva oricărei persoane care refuză să efectueze sau să participe la orice avort sau în orice practici legate de acest proces. Aceasta duce la o încălcare a libertăţii de conştiinţă şi a actelor de discriminare în domeniul cîmpului de muncă. Statele şi actorii politici, inclusiv spitalele publice şi de stat, ar trebui să protejeze, și nu să submineze sau să constrângă libertatea de conştiinţă a angajaţilor lor. Libertatea de conștiință nu poate fi părăsită la ușa spitalului public sau de stat, sau să fie exercitată sporadic doar în anumite domenii private. Art. 14 din Convenție susține protecţie egală pentru toţi oamenii, indiferent de convingerile religioase. Astfel, nici un angajator nu este în drept să discrimineze persoanele care refuză să efectueze anumite practici bazate pe obiecţia lor de conştiinţă. O altă consecință a propunerii de prin care s-ar forța personalul medical, în cazul în care se implementează legislativ, este că medicii vor fi obligați să presteze servicii de avort, chiar dacă din punct de vedere profesional nu sunt calificaţi să facă acest lucru.
Aș dori să închei discursul îndemnând toți delegații APCE să respingă Rezoluția și Recomandarea acestui Raport din motivele descrise mai sus.

Close