Discursul de la Conferinţa Europeană: "Interesul superior al copilului"

Discursul de la Conferinţa Europeană: "Interesul superior al copilului"

Discursul de la Conferinţa Europeană: „Interesul superior al copilului”

photo

Discursul susţinut la Conferinţa Europeană despre "Interesul superior al copilului". Conferinta a fost organizată de Guvernul Belgiei, care deţine la moment preşedinţia în cadrul Consiliului Europei, cu ocazia celebrării celei de-a 25 aniversare de la adoptarea Convenției ONU cu privire la Dreptul Copilului.

Bună ziua doamnelor și domnilor,

În primul rând, permiteți-mi să mă prezint: Numele meu este Valeriu Ghilețchi și sunt deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Am, de asemenea, onoarea de a prezida Comisia pentru afaceri sociale, sănătate și dezvoltarea durabilă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și astăzi aș dori să vă prezint un raport al Comisiei la care am lucrat în ultimii doi ani, și care sperăm să fie adoptat în Comisie în luna ianuarie, astfel încât să fie dezbătut în cadrul sesiunii Adunării Parlamentare în aprilie 2015.

Raportul este intitulat „Serviciile sociale în Europa: legislația și practica de separare a copiilor de familiile lor în statele membre ale Consiliului Europei.” Deși la prima vedere pare a fi un titlu destul de lung și complicat, scopul principal al acestui raport este asigurarea faptului că interesul superior al copilului este pus pe primul loc, atunci când se ia decizia inițială – de obicei de către serviciile sociale – pentru a separa un copil de la familia sa.

Raportorul, dna Olga Borzova din Rusia, în ultimele 18 luni, a efectuat trei vizite în Finlanda, România și Marea Britanie pentru a pregăti mai bine raportul. Totodată, Comisia a recepționat 30 de răspunsuri la un chestionar de cercetare. Prin urmare, putem afirma că avem date destul de bune la dispoziția noastră.

În primul rând, Comisia a dorit să stabilească dacă există o creștere a deciziilor nejustificate de separare a copiilor în Statele membre ale Consiliului Europei. Următoarea întrebare urma să determine dacă există un model similar între țări, atunci când se iau astfel de decizii: sunt oare părinții migranți sau părinți ce aparțin de minoritățille naționale, sau de grupurile religioase minoritare, sau cei ce provin din medii socio-economice precare, în mod disproporționat victimele unor decizii nejustificate de separare a copiilor? Dacă acesta este cazul, atunci cum pot fi îmbunătățite legile naționale sau ghidurile metodologice în scopul ameliorării procesului de luare a deciziilor la nivelul serviciilor sociale, în vederea garantării drepturilor atât a copiilor, cât și a părinților, totodată protejând în mod eficient copiii? Există bune practici în unele state membre, care ar putea fi implementate și în celelalte state membre?

Răspunzând la aceste întrebări, Comisia consideră că înțelegerea greșită (uneori chiar și utilizarea abuzivă) a conceptului de „interesul superior al copilului” este unul dintre factorii principali în deciziile de separare nejustificată. Deși din anul 1989, conceptul „interesul superior al copilului” a fost cheia pentru toate tratatele și recomandările internaționale și europene, totuși această noțiune rămâne a fi una dintre cele mai greșit înțelese ale Convenției, întrucât Comitetul Organizației Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului s-a plâns frecvent în rapoartele sale despre acest fapt, ceea ce a și determinat ca anul trecut să fie emis „comentariului general nr. 14 (2013) cu privire la dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial (art. 3, alin. 1).”

Comisia consideră că principiul „interesul superior al copilului” – ar trebui să fie aplicat într-un mod în care acesta să nu fie reflectat numai în legi și regulamente, dar și actorii de pe teren (în acest caz, serviciile sociale) să pună cu adevărat interesul superior al copilului pe primul loc în cazul luării deciziilor de îndepărtare, de plasare și de reunificare cu familia.

Raportorul nostru a ajuns la concluzia că, pe de o parte, în unele țări (sau regiuni ale acestora) serviciile sociale iau în grabă deciziile de a lua unii copii în îngrijire și nu fac suficiente eforturi pentru a sprijini familiile înainte și/sau după luarea deciziilor de separare și de plasare a copiilor. Aceste decizii nejustificate – deși nu intenționat – de obicei au un caracter discriminatoriu și pot constitui încălcări grave ale drepturilor copilului și părinților acestora, cele mai tragice fiind deciziile ireversibile (cum ar fi în cazurile de adopție fără consimțământul părinților).

Pe de altă parte, în unele țări (sau unele regiuni ale acestora) serviciile sociale nu iau copiii în îngrijire destul de repede, sau întorc copiii mult prea ușor în familiile cu îngrijire părintească abuzivă sau neglijentă. Aceste decizii pot constitui în egală măsură încălcări grave ale drepturilor copilului și pot pune viața și sănătatea copilului în pericol.

photo

În acest context, permiteți-mi să vă prezint recomandările cheie ale Comisiei, care cel mai probabil urmează să fie aprobate în luna ianuarie.

În primul rând, va fi necesar să creștem vizibilitatea și să eliminăm influența prejudecăților și discriminării în deciziile de separare a copiilor de familii, inclusiv prin instruirea adecvată a tuturor profesioniștilor implicați. Profesioniștii sunt și ei oameni, și în special în urma cazurilor foarte mediatizate în care copiii mor în mâinile părinților, va crește presiunea asupra lucrătorilor sociali să greșească din prea multă precauție. Din nefericire, fiind oameni, suntem cu toții influențați de stereotipuri și în funcție de situația din țara noastră, putem simți că, de exemplu, familiile sărace și needucate, sau străinii, sau familiile aparținând unor minorități își vor trata copiii rău. Acesta este motivul pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că „este în interesul superior al copilului păstrarea legăturilor cu familia sa, cu excepția cazului în care se demonstrează că familia este total nepotrivită. Din cele de mai sus rezultă că legăturile de familie pot fi întrerupte numai în circumstanțe excepționale și trebuie depuse toate eforturile pentru a păstra relațiile personale și, după caz, de a „reconstrui” familia. Nu este suficient doar să demonstrezi că un copil ar putea fi plasat într-un mediu mai benefic pentru educația lui.”

În al doilea rând, familiile trebuie să fie sprijinite în mod adecvat (inclusiv financiar și material), pentru a evita necesitatea luării deciziilor de îndepărtare de la bun început și pentru a crește procentul de succes de reîntregire a familiei după prestarea serviciilor de îngrijire. De exemplu, în cazul extremal folosit de dna Borzova, soluția pentru un copil flămând nu este luarea lui în grija serviciilor sociale, dar asigurarea faptului că familia copilului are resursele necesare pentru a-și hrăni copilul.

În al treilea rând, trebuie să existe anumite practici care ar trebui evitate, excepție fiind circumstanțele excepționale. Acestea sunt: ruperea tuturor legăturilor de familie, îndepărtarea copiilor la naștere de îngrijirea părintească, luarea deciziilor de plasament bazându-ne pe durata timpului în care copilul a lipsit din familie, precum și recurgerea la adopții fără acordul părinților (mai ales atunci când acestea devin ireversibile).

În al patrulea rând, este important ca personalul implicat în deciziile de îndepărtare și de plasare să fie calificat în mod corespunzător și instruit periodic, să dispună de resurse suficiente pentru a lua decizii într-un interval de timp adecvat și să nu fie supraîncărcat cu prea multe dosare.

În al cincilea rând și în final: avem nevoie de o colectare mai bună a datelor. Datele ar trebui să fie colectate în statele membre, pentru populația care beneficiaza de servicii de îngrijire, dezagregate nu numai în funcție de vârstă și sex, precum și alternative ale serviciilor de îngrijire, dar și de statutul etnic, statutul de imigrant și contextul socio-economic, precum și de durata de timp petrecută în îngrijire până la reîntregirea familiei. Atunci vom avea o imagine mai clară a modului în care putem ajuta mai bine copiii care au nevoie de protecția noastră, în același timp protejând mai bine drepturile familiilor.

Eu cred că doar atunci când aceste recomandări vor fi puse în aplicare, interesul superior al copilului într-adevăr va fi pus pe primul loc.

Vă mulțumesc pentru atenție!

Articole asemănătoare

Close