Discursul de la ultima sesiune APCE

Discursul de la ultima sesiune APCE

Discursul de la ultima sesiune APCE

Stimați colegi,

Vreau să încep cu o afirmație a romancierului englez John Fowels, care spune: „Nimeni niciodată nu-ți poate oferi răspunsuri la cele mai importante întrebări ale vieții decât tu însuți.” Pe parcursul a 18 ani, Republica Moldova a încercat să găsească răspunsuri la cele mai importante întrebări ce țin de existența ei. A fost o experiență dificilă și dureroasă dar care, în cele din urmă, a arătat ca efortul s-a meritat. Când ne-am declarat independența, mulți s-au gândit că avem puține sau că nu avem nici o șansă de supraviețuire. În acest context, îmi amintesc de o istorie veche legată de lansarea primului tren. Când oamenii de la gară au văzut acea mașinărie urâtă, cei mai mulți dintre ei s-au gândit că nu se va mișca niciodată. Dar după ce s-a pornit, au spus: “ei bine, se va opri curând”. Când însă viteza a început să crească, au zis: “nu se va opri niciodată...”. În seara aceasta noi avem o mică oprire în ”gara Strasbourg”, numită Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Ne-am oprit aici pentru că trenul nostru are nevoie de o verificare, dar mai mult decât atât, avem nevoie de un împingere bună și de combustibil suplimentar pentru e ne continua călătoria.

Doresc să le mulțumesc raportorilor anteriori inclusiv celor care ne-au criticat și ne vor critica după ce-mi termin discursul. Merităm să fim mustrați și corectați dar, de asemenea, merităm să fim și apreciați. Când crești un copil, experimentezi atât bucurii cât și dureri, speranțe și dezamăgiri, dar atunci când el ajunge la 18 ani, îi recunoști personalitatea, iar în rezultat el obține un document de identitate, care implică anumite drepturi.

Moldova a fost subiectul monitorizării Adunării Parlamentare pe parcursul a 18 ani. În seara aceasta puteți arunca cu pietre în noi sau, după cum a menționat și dl Mariani, puteți întinde o mână Moldovei. Dacă doriți să ne loviți, mai bine împingeți „trenul nostru” și nu veți fi dezamăgiți.

Dragi prieteni, știind că suntem înconjurați de prieteni și parteneri, lăsați-ne să plecăm de aici plini de bucurie și speranță într-un un viitor mai bun pentru Republica Moldova!

.................................................................................................................................................................

I begin with a saying from John Fowles, an English novelist: the most important questions in life can never be answered by anyone except oneself. For 18 years, the Republic of Moldova has tried to find answers to the most important questions concerning its existence, and it has been a difficult and painful but ultimately worthwhile experience. When we declared independence, many thought we had little or no chance of survival. It reminded me of an old story about the first train journey. When the people at the railway station saw this ugly machine, most of them thought it would never move. After it started moving, they said, “Well, it will stop soon”. When it picked up speed, they said, “It will never stop”. Tonight, we have a short stop at Strasbourg at the Parliamentary Assembly of the Council of Europe. We have stopped here because our train needs a check-up, but most of all we need a good push and additional fuel to continue our journey.

I thank previous rapporteurs, including those who criticised us and who will criticise after I have spoken. We deserve to be rebuked and corrected, but we also deserve to be praised. When you bring up a child, you experience both joys and sorrows, hopes and disappointments, but when they turn 18, you recognise their personality, and as a result they acquire certain rights. Moldova has been subject to the Assembly’s monitoring for 18 years. Tonight, you can throw stones or, as Mr Mariani said, give a hand to Moldova. If you want to hit us, give us a push instead, and you will not be disappointed. Dear friends, let us leave here joyful and hopeful for a better future for Moldova, knowing that we are surrounded by friends and partners.

Interviurile video au fost realizate de Gheorghe Bobeica

Close