Gândiți-vă la lucrurile de sus (audio)

Gândiți-vă la lucrurile de sus (audio)

Ultima oară am predicat din 2 Corinteni 11:3-4, Mă tem ca și gândurile voastre să nu se strice, iar de data aceasta mesajul este din Coloseni 3:1-4 și este întitulat: Gândiți-vă la lucrurile de sus. Primele patru versete din acest capitol reprezintă, pe de-o parte, o concluzie vis-a-vis de filosofia și amăgirea deșartă, de care erau afectați cei din Colose, iar pe de altă parte, o introducere la alternativa propusă de apostolul Pavel.

Versetul 1 conține o clauză condițională: Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, urmată de un imperativ: umblați după lucrurile de sus și o expresie adverbială de loc: unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Versetul 2 conține două imperative în contrast: la lucrurile de sus gândiți-vă, nu la cele de jos. Versetul 3 se referă la trecut și prezent: Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Iar versetul 4 se referă la viitor: Când se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.

Gândiţi-vă la lucrurile de sus by ghiletchivaleriu

După ce în capitolul anterior Pavel face o afirmație negativă spunând în versetul 20: Dacă ați murit împreună cu Hristos, el începe acest capitol cu o afirmație pozitivă: Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos. Ambele afirmații, deși sunt exprimate sub forma de clauză condițională, exprimă de fapt o stare reală a lucrurilor. Aceleași gânduri sunt exprimate și în versetele 12 și 13, unde Pavel spune: fiind îngropați împreună cu El, prin botez... Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El.Așa dar, primul lucru pe care îl face Pavel este să pună o bază teologică clară pentru învățatura pe care le-o dă. În versetul 6 din capitolul doi el spune: după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, iar în versetul pe care deja l-am citat, el spune: dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus. Cu alte cuvinte, Pavel îi face pe credincioșii din Colose odată în plus conștienți de ceea ce s-a întâmplat la convertirea lor, și anume faptul că ei L-au primit pe Hristos și astfel Dumnezeu a făcut din ei o făptură nouă. În viața lor s-a produs o schimbare care era pusă la îndoială de cei care se amestecau în lucruri pe care nu le-au văzut, umflați de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lor pământești.

Subliniind faptul că ei au trecut printr-o schimbare reală a vieții, Pavel merge mai departe cerându-le ca ei să umble după lucrurile de sus, adică să trăiască conform acestei schimbări. Se poate observa că, în timp ce moartea și învierea, ca și aspecte ale convertirii, țin de trecut, umblărea după lucrurile de sus ține de prezent și de viitor. Prin urmare, pocăința și credința ca cele două condiții obligatorii ale nașterii din nou țin de trecut, iar umblarea este un proces continuu pentru tot restul vieții. În versetele 9 și 10, Pavel folosește o altă metaforă: v-ați dezbrăcat de omul cel vechi... și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoiește... după chipul Celui ce l-a făcut. Atât dezbrăcarea, cât și îmbrăcarea sunt prezentate ca acțiuni încheiate, iar înoirea ca o acțiune continuă.

În concluzie la prima parte, putem spune că, Pavel nu-i cheamă pe cei din Colose să se pocăiască în fiecare zi, dar să umble după lucrurile de sus sau să se înoiască după chipul Celui ce i-a făcut. Imperativul nu este legat nici de moarte nici de înviere, ci de umblare. Dacă ne referim la partea adverbială a acestui imperativ, nu avem temei sa spunem că Pavel este interesat de aspectele spațiale sau cosmice ale umblării noastre. Pentru el, lucrurile de sus au o dimensiune etico-morală și sunt plasate în contextul vieții de pe pământ, așa cum se vede bine în versetele 5-14. Totodată, el ne îndreaptă privirile spre Hristos, care șade la dreapta lui Dumnezeu. Observați, de asemenea, cât de cristocentric este acest pasaj: numele lui Hristos se întâlnește de patru ori în patru versete, iar dacă includem și pronumele personal, atunci vedem că numele Lui se întâlneste de cinci ori. Mai jos puteți vedea un exemplu luat de pe blogul fratelui Vasile Taloș, care arată importanța cristocentrismului în comparație cu pneumocentrismul (duhocentrismul) care domină multe biserici astăzi.

”În anul 1982, în Biserica Baptistă „Sfânta Treime” din Bucureşti, care era încă pe șos. Mihai Bravu, a venit o soră care propovăduia eliberarea credincioşilor de duhurile diferitelor păcate. Ea le îndemna pe surori, ca la ora de rugăciune să nu mai ceară Domnului, ci să poruncească: Duh de..., ieşi din inima mea afară! În numele Domnului Isus, surorile urmau să poruncească, duhului de neiertare, duhului de minciună, duhului de invidie, duhului de curvie, duhului de nepăsare, duhului de frică, duhului de... (nu exista pe atunci duhul de corupţie), să iasă afară din „locurile cereşti”, care după interpretarea unora ar fi inima celui credincios, unde Hristos locuieşte prin credinţă (Efes.6:12). Le-am spus surorilor: „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume”. Apoi, am luat un scaun şi l–am aşezat în faţa surorilor: „Imaginaţi-vă că pe scaun este un duh de răutate şi că eu mă lupt cu el.” Am întrebat-o pe sora care le învăţa: Ce ar trebui să fac să scap de acest duh? Ea mea răspuns încrezătoare: Să-i porunceşti în numele Domnului Isus. Atunci, m-am întors cu spatele la scaun, am împreunat mâinile şi am spus:  Doamne Isuse, eu îmi aţintesc privirile spre Tine! Surorile au înţeles că în măsura în care se vor concentra asupra duhurilor diferitelor păcate, vor fi tot mai absorbite de această confruntare. Că eliberarea vine doar prin pocăinţă şi credinţă, prin întoarcerea cu toată inima la Domnul Isus Hristos. După câţiva ani sora respectivă era exclusă din biserică pentru curvie.”

Versetul 2 continuă ideea exprimată în versetul 1, dar aici este folosit verbul a gândi. Pavel este apostolul care atrage mare atenție gândirii creștine. Felul cum noi gândim este strâns legat de modul cum noi trăim. Gândirea omului nu poate fi separată de modul lui de viață. Gândirea nu este doar un excercițiu al intelectului, ci este și un act care determină voința. Iar voința determină comportamentul nostru. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.”(Romani 12:2-3)

Zilele trecute am găsit într-un ziar local un articol în care erau prezentate câteva secrete pentru folosirea minții. Deși nu sunt literă de Evanghelie, mi s-au părut relevante în contextl celor spuse de Pavel.

Șapte secrete pentru folosirea eficientă a minții

Conştientul emite raţionamente şi subconştientul produce; conştientul alege şi subconştientul livrează marfa.

1. Amintiţi-vă mereu că, dacă vă gândiţi la lucruri bune, atunci veți face lucruri bune. Contrariul e tot atât de adevărat.

2. Sunteţi ceea ce gândiţi că sunteţi. Dacă vă gândiţi că sunteţi făcut pentru a fi nefericit, veţi fi nenorocit, dacă vă gândiţi tot timpul că sunteţi bolnav, veţi deveni bolnav.

3. Toată existența noastră este bazată pe alegerile pe care le facem. Putem să alegem răul, dar putem să alegem și binele.

4. Nu uitați că subconștientul vostru nu argumentează niciodată. El acceptă simplu și fără justificare ideile sau raționamentele conștientului, oricare ar fi ele. Puteți să vă convingeți subconștientul că pământul e plat, că apa îmbolnăvește de cancer sau altceva tot atât de absurd. Deci, mare atenție la ce spuneți subconștientului vostru.

5. Rolul principal al conștientului este de a ocroti integritatea subconștientului ca să nu fie copleșit de impresii false sau eronate. Conștientul este cel care alege natura convingerilor noastre.

6. Sugestiile și comentariile altora nu au nici o putere asupra voastră, în afara cazului în care hotărâți în alt fel – ceilalți nu pot accesa subconștientul vostru. Dacă conștientul insă repetă aceste comentarii de mii de ori, atunci ele pot reuși să convingă subconștientul de adevărul lor.

7. Fiți atenți la ce rostiți. Subconstientul nu face deosebire între realitate și imaginar, el crede cu sfințenie tot ce-i relatează conștientul. Ca să nu-l duceți în eroare, transmiteți-i ceea ce vă propuneți să realizați.

Există emoții pozitive și emoții negative. Cele negative se implantează singure prin impulsurile de gândire, care garantează transferul către subconștient. Cele pozitive trebuie însă injectate în mod voit. Aceste emoții sunt ca drojdia în aluat, căci ele constituie elementul de acțiune. De aceea este important să te bazezi pe emoții pozitive, atunci când se dau instrucțiuni subconștientului tău. Emoțiile pozitive și cele negative nu îți pot popula mintea în același timp. Unele sau altele trebuie să prevaleze. De aceea, depinde de noi ca să asigurăm o funcționare sănătoasă a minții.

În versetul 3, Pavel repetă ideile exprimate atât în capitolul doi, cât și la începutul acestui capitol. Voi ați murit – realitate ce ține de trecut; și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu – realitate ce ține deja de prezent. Folosind verbul a ascunde (printre altele verbul este la timpul perfect, ceea ce indică o acițune care a avut loc în trecut, dar care continuă în prezent), Pavel parcă le-ar spune celor din Colose, că deși s-ar putea ca ei să nu vadă acest lucru, totuși este vorba de o realitate, pe care ei trebuie s-o cunoască. De cele mai multe ori viața credinciosului este ca o taină pentru cel necredincios, uneori este un mister însăși pentru credincios. Dacă însă accepți acest adevăr, atunci poți spune așa cum spune și Pavel în Romani 8:38-39: Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. Sau așa cum a răspuns unul din părinții Bisericii la amenințarea imperatorului roman cum că acesta din urmă îi va lua viața, nu veți putea, spune el, pentru că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

În versetul 4, Pavel întărește ceea ce-a spus în versetul anterior, dar totodată arată care este finalitatea vieții creștine. Cu toate că în prezent viața noastră este ascunsă, în viitor ea va fi totuși arătată. Venirea lui Hristos va da la o parte vălul care acoperă viața noastră. Nu știu dacă se poate spune mai frumos despre viața creștină decât așa cum spune Pavel: Hristos, viața voastră. (unele manuscrise au varianta viața noastră). În alt loc el spune despre sine: Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig. Toți cei care și-au unit viața cu Hristos, au un viitor glorios.

În tot Noul Testament apare de 12 ori fraza lui Pavel împreună cu Hristos, iar patru din aceste texte sunt în Coloseni: 2:13,20; 3:3,4. Cred că, expresia "împreună cu" descrie cel mai bine unirea noastră cu Hristos. Pavel are o serie întreagă de cuvinte cu prefixul ”sun”: sustauro – răstignit împreună cu El (Rom.6:6); suntapto – îngropați împreună cu El (Rom.6:4); suzao – trăim împreună cu El (Rom.6:8); sumpasho – suferim împreună cu El (Rom.8:17); sundoxazo – glorificați împreună cu El (Rom.8:17).

Cred că de aici avem și frumoasa noastră urare creștină pur moldovenească: cu Domnul. Mergeți cu Domnul Isus! El să fie cu noi toți până vom ajunge în glorie!

Close