"Liberté, égalité, fraternité" – câteva gânduri despre Revoluția Franceză

"Liberté, égalité, fraternité" – câteva gânduri despre Revoluția Franceză

„Liberté, égalité, fraternité” – câteva gânduri despre Revoluția Franceză

In ziua de 14 Iulie 1789, regele Ludovic XVI, venind de la vânătoare, își nota in jurnalul sau: "nimic". Referința era legată de lipsa prăzii în acea zi. Regele însă nu știa atunci că istoria avea sa își noteze in jurnalul ei, cu patru ani mai târziu, prada vânata de însăși poporul francez. La 10:22, pe 21 Ianuarie 1793, Ludovic-Auguste de France a fost ghilotinat ca urmare a deciziei Parlamentului, Parlament care în mod ironic fusese reinstaurat de către el însuși.

14 Iulie 1789 a fost începutul a ceea ce a rămas in istorie drept ”Revoluția Franceză”. Revoluția a adus cu sine aprobarea Declarației Drepturilor Omului și a Cetățeanului, dar și o domnie a terorii condusă de revoluționarul Robespierre. Printr-o mai mare libertate a presei s-a început iluminarea maselor, dar și o depărtare radicală de valorile creștine. Robespierre a propus o noua religie oficială în Franța: Cultul Ființei supreme, bazată pe filozofia lui Jean-Jacques Rousseau, care considera că ”Omul este bun de la natură, dar societatea este cea care îl corupe”. Tot regimul autocrat revoluționar a impus și schimbarea calendarului la săptămâna de zece zile, ca semn de protest împotriva Bisericii.

Încă un moment ironic în această istorie este ghilotinarea însuși a lui Robespierre, a celui care a semnat sentințele a zeci de mii de francezi așa ziși "contrarevoluționari", inclusiv a regelui Ludovic. Poporul, ațâțat la violenta de Maximilien Robespierre, a vrut sa pună capăt terorii prin chiar sângele acestuia.

Cu siguranță, Revoluția Franceză a pus piatra de temelie a democrației franceze și a răspândit conceptul de libertate în toată lumea. Analizând istoria acestei revoluții, rămân totuși câteva întrebări: 1. Cât sânge putem vărsa în numele dreptății și libertății și cât de departe putem merge în eliminarea oponenților? 2. Dacă omul este bun de la natură, de ce există atâta nedreptate și răutate pe fața pământului? 3. Dacă vedem că în numele libertății și dreptății omul ajunge să verse sânge nevinovat, de ce continuăm să-L excludem pe Dumnezeu din ecuația vieții noastre, inclusiv din viața politică? 4. Oare nu este suficient sângele lui Cristos pentru libertatea, egalitatea și fraternitatea noastră?
Sunt pentru "Liberté, égalité, fraternité". Însă să nu uitam de temelia demnității umane, și anume faptul că omul a fost creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu. Aceasta este, prin definiție, sursa oricărui drept fundamental al omului.

Fiindcă Donald Trump este invitat de onoare la Ziua Națională a Franței în Paris, merită să citez din discursul său rostit în Varșovia, înainte de reuniunea G20 de la Hamburg:
”Întrebarea fundamentală a vremurilor noastre este dacă Occidentul are voința de a supraviețui? Mai avem suficientă încredere in valorile noastre încât să le apărăm cu orice preț? Putem avea cea mai performantă economie și cele mai mortale arme de pe pământ, dar dacă nu vom avea familii și valori puternice, vom fi slabi și nu vom supraviețui. În timp ce stau aici în fața acestei națiuni credincioase, încă se mai aude ecoul acelor glasuri prin istorie. Mesajul lor este azi la fel de adevărat ca întotdeauna. Poporul Poloniei, poporul Americii și popoarele Europei încă mai striga: "Îl vrem pe Dumnezeu.”

În încheiere, vreau, în această zi specială, să urez poporului francez multe bucurii și binecuvântări. Dumnezeu să binecuvânteze Republica Franceză! La mulți ani! Vive la France!

Related Articles

Close