Lucruri noi şi lucruri vechi (audio)

Lucruri noi şi lucruri vechi (audio)

Lucruri noi şi lucruri vechi (audio)

Matei 13:51-52

Cineva spunea că dacă ai întrat într-un an nou, trebuie neapărat să-ți iei și o haină nouă. Fără îndoială că orice lucru nou aduce cu sine o anumită schimbare și bucurie. Majoritatea oamenilor intră în noul an cu noi speranțe și așteptări noi, deoarece anul nou este un bun prilej de înnoire a tot ceea ce ne dorim mai mult.

Este interesant că în Biblie cuvântul nou se întâlnește foarte des, în special, în Noul Testament. După cum se poate ușor observa, chiar în denumirea testamentului avem cuvântul nou. Dacă am face o scurtă trecere în revistă a celor mai cunoscute expresii, acestea ar fi următoarele: cântare nouă, poruncă nouă, învățătură nouă, plămădeală nouă, vin nou, burduf nou, haină nouă, făptură nouă, duh nou, nume nou, viață nouă, nou născut, omul cel nou, pământ nou și cer nou.

Cu toate acestea, aceeași Biblie ne spune prin înțeleptul Solomon că nu-i nimic nou sub soare: "Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră." (Eclesiastul 1:9-10).


Iar Domnul Isus spune că ”orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.” (Mt.13:52).

Fratele Valentin Popovici în poezia sa ”Anul Nou” spune următoarele cuvinte:

Am mai trecut o cotitură şi-am mai legat în vremi un nod,
Am mai închis 'napoi o poartă şi-am mai trecut peste un pod.
Iar Timpul, scotocind desaga, o nouă haină iar îşi scoate.
Un an s-a dus şi altul vine, şi toate-s noi şi vechi sunt toate.

Se spune că romanii aveau un zeu numit Ianus. Era un zeu al porţilor şi al uşilor. Avea două feţe si era pus de ambele părţi ale uşii sau porţii, adică privea în ambele direcţii. De la numele Ianus se pare că îşi trage numele prima lună a anului ianuarie. De aici avem semnificația că la cumpăna dintre ani suntem pe un prag, de unde privim înapoi, dar totodată privim şi înainte.

După ce le prezintă învățătura despre Împărăția cerurilor prin cele șapte pilde, Isus, ca un bun învățător, la sfârșitul lecției le pune o întrebare ucenicilor: ați înțeles voi toate aceste lucruri? După întrebarea învățătorului vine răspunsul elevilor: Da, Doamne. Pe baza răspunsului lor, învățătorul le dă tema pentru acasă. Dacă ați însușit ceea ce trebuia de însușit, atunci mergeți și învățați-i și pe alții scoțând din bagajul vostru de cunoștințe și lucruri noi și lucruri vechi.

Sunt mulți comentatori care consideră că cele șapte pilde reprezintă istoria Bisericii sau, mai bine zis, planul lui Dumnezeu de a-și instaura Împărăția Sa. Prima pildă este Pilda Semănătorului, care pune accent pe răspândirea Cuvântului sau răspândirea Evangheliei. A doua pildă este Pilda Neghinei, care scoate în evidență problemele cu care te confrunți în procesul de creștere a seminței, una dintre care este împotrivirea care vine din partea Celui rău. A treia și a patra pildă vorbesc despre misterul creșterii, cum din ceva cu totul mic și nesemnificativ obții ceva cu un impact atât de mare încât depășește orice așteptare. A cincea și a șasea pildă vorbesc despre valoarea inestimabilă a Împărăției. Împărăția este comparată cu o comoară și un mărgăritar pentru care se merită să vinzi tot ce ai. Iar ultima pildă este Pildă Năvodului, care se referă la sfârșitul veacului, când Dumnezeu va despărți pe cei răi de cei buni.

După ce le tâlcuiește sau le explică trei din cele șapte pilde, Isus i-a întrebat pe ucenici dacă ei au înțeles toate lucrurile sau, am putea spune, toate pildele. În versetul 10 Isus le spune ucenicilor un lucru interesant: vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției, iar lor nu le-a fost dat.

Prin urmare, prima concluzie este că pentru Isus era foarte important ca ucenicii să înțeleagă tot ce le spune El. Spuneam într-o altă predică că pentru Isus era important ca ucenicii să înțeleagă nu doar ceea ce spune, ci și ceea ce face El. După ce le-a spălat picioarele, Isus îi întreabă pe ucenici: Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu?

A doua concluzie este că ucenicii, cum e și firesc pentru majoritatea studenților și elevilor, au dat repede un răspuns afirmativ fără ca să se pătrundă de importanța întrebării. Să nu mi-o luați în nume de rău, dar consider că majoritatea dintre noi suntem în această privință exact ca și ucenicii. Practic, ori de câte ori se pune o întrebare de la amvon, majoritatea răspund în mod mecanic zicând Amin!

Dați o singură pagină și uitați-vă la Matei 15:15-16, Petru a luat cuvântul, și I-a zis: ”Deslușește-ne pilda aceasta.” Isus a zis: ”Și voi tot fără pricepere sunteți? Nu înțelegeți… ” Mai dați o pagină la Matei 16:9-11, Tot nu înțelegeți? Cum nu înțelegeți că nu v-am spus de pâini? În Matei 17:12 apare fraza Ucenicii au înțeles atunci că le vorbise de Ioan Botezătorul.

Priceperea sau înțelegerea este un proces, care necesită timp și efort intelectual. Cuvântul a înțelege folosit aici în limba greacă înseamnă a pune toate laolaltă, a analiza, a reflecta, a judeca… Este interesant să observăm că după ce Isus și-a încheiat predica de pe munte, El spune următoarele cuvinte: De aceea, pe orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată… iar pe cel care nu le face, Isus îl aseamănă cu un om nechibzuit. Deci, învățătura lui Isus cere judecată, chibzuință, cugetare, reflecție. Nu poți să te culci cu Biblia sub cap cerând ca Dumnezeu să ti-o bage în cap. Domnul îi spune lui Iosua să cugete asupra Cărții Legii zi și noapte, dacă vrea să izbutească în toate lucrările sale.

Dacă ne uităm în versetul următor, vedem că Isus a ridicat ștacheta pentru ucenici destul de sus. Spre surprinderea noastră și probabil a ucenicilor, El folosește un cuvânt care avea o conotație negativă. Este vorba de cuvântul cărturar, care era asociat cu fariseii, care la rândul lor erau cei mai mari dușmani ai Domnului Isus. Este, de fapt, singurul text în Evanghelie, când Isus folosește acest cuvânt pentru ucenicii Săi, ceea ce face interpretarea lui un pic mai dificilă.

Explicația, care mi se pare cea mai bună, este în baza textului din Matei 23. Pentru început vă rog să ne uităm la primele trei versete: Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. Isus le arată ucenicilor atât partea bună a cărturarilor și a fariseilor, cât și partea rea. Partea bună era în învățătura lor, iar partea rea era în faptele lor. Cu alte cuvinte, El aruncă apa, dar păstrează copilul.

Tot în acest capitol în versetul 34, Isus folosește cuvântul cărturar în sens pozitiv și, totodată, ca și sinonim pentru cuvântul ucenici, De aceea, iată vă trimit prooroci, înțelepți și cărturari. Textul similar din Luca sună în felul următor: ”Le voi trimite prooroci și apostoli;” (Lc.11:49).

Deoarece cărturarii din vremea aceea și-au compromis chemarea și menirea, Isus le spune ucenicilor că ei trebuie să fie cărturari în adevăratul sens al cuvântului, ceea ce însemna că lor le revine sarcina să-i învețe pe oameni tot ce trebuie despre Împărăția cerurilor. Secretul acestui cărturar constă în faptul că el, în primul rând, a învățat, iar în al doilea rând, că el a învățat de la Isus. Este interesant că în limba greacă cuvântul ucenic provine de la cuvântul a învăța. În unele cântări mai vechi, noi foloseam cuvântul învățăcel sau învățăcei în loc de ucenic. Și mai interesant este că infinitivul verbului a învăța este matein. Numele Matei provine de la cuvântul a învăța sau ucenic. Un alt lucru interesant este că atât evanghelistul Marcu, cât și evanghelistul Luca, la momentul când Matei a fost chemat, folosesc numele Levi (comp. Mt.9:9 cu Mr.2:14 și Lc.5:27). Se pare că așa cum numele Simon a fost schimbat în Petru, tot astfel numele Levi a fost schimbat în Matei. Nu știm cine i l-a schimbat, dar ceea ce contează este semnificația numelui. Matei era și la propriu și la figurat un ucenic devotat și sârguincios, care ulterior a ajuns un cărturar în cel mai bun sens al cuvântului.

Una din sarcinile de loc ușoare ale cărturarului bun era să scoată din vistieria sa și lucruri noi, și lucruri vechi. Pe de-o parte, este înțeleasă dorința noastră de a fi o făptură nouă, de a avea un nou început, de a scăpa de trecutul păcătos sau așa cum se exprimă David în rugăciunea sa: Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic. Pe de altă parte, tendința noastră, pe alocuri exagerată, de a pune accentul doar pe lucruri noi ne face să fim mereu în căutarea unor noi experiențe, unor noi revelații și, astfel, devenim dependenți de tot ce este nou. Totodată, scăpăm din vedere lucrurile vechi, care de multe ori nu sunt mai rele decât cele noi. Ne rugăm duminică după duminică ca Dumnezeu să ne dea un nou început, să pună în noi un duh nou și statornic și uitam că El ne-a născut din nou și a făcut din noi copii de Dumnezeu. Nașterea din nou nu aruncă în lada de gunoi persoana și trupul pe care îl avem. Dumnezeu le transformă pe ambele și scoate ce este mai bun din ele. Dacă dați o pagină în urmă, în Matei 12:35, puteți citi următoarele cuvinte: Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

Așa dar, Evanghelia conține în sine atât lucruri noi, cât și lucruri vechi. Isus spune în versetul 35: voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii. Noul Testament nu neagă Vechiul Testament. Noul Legământ este făcut în baza Vechiului Legământ. O cântare nouă nu poate anula o cântare mai veche. Avem, spre exemplu, o cântare frumoasă care spune: Pe un deal departe, sta o cruce veche… Voi iubi vechea, trista cruce, până ce sfârșesc viața umană, Eu voi sta lângă vechea cruce, Și-am s-o schimb cândva într-o coroană…

Profetul Ieremia vorbește despre cărările vechi: "Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”" (Ier.6:16)

Iar autorul epistolei către Evrei vorbește de calea cea nouă: "Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,…" (Evrei 10:19)

Așa dar, un ucenic trebuie să depună toată stăruința ca să învețe și să înțeleagă tot ce trebuie despre Împărăția cerurilor, și apoi, ca un bun cărturar sau gospodar, să scoată din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi, adică să accepte acest mister și paradox al vieții că toate-s noi şi vechi sunt toate. Un asemenea ucenic va aprecia tot ce este bun din lucrurile pe care i le-a dat Dumnezeu în trecut sau le-a moștenit de la înaintașii noștri, totodată va fi deschis pentru lucruri noi pe care Dumnezeu ni le va descoperi și le va aduce în viața noastră. Să ducem astfel o viață cumpătată sub călăuzirea Duhului Sfânt fiind mereu îndrumați de învățătura Domnului Isus până în ziua în care Cel ce șede pe scaunul de domnie va zice: „lată, Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:5).

08 ianuarie 2012, Bis. Isus Salvatorul

Close