Practica separării copiilor de familiile lor - subiect de dezbateri în APCE

Practica separării copiilor de familiile lor - subiect de dezbateri în APCE

Practica separării copiilor de familiile lor – subiect de dezbateri în APCE

Discursul de prezentare a raportului: „Serviciile sociale în Europa: legislația și practica de separare a copiilor de familiile lor în statele membre ale Consiliului Europei”.

apce aprilie 2015

Bună seara Doamnelor și domnilor,

dragi colegi,

În calitatea mea de Președinte al Comisiei Probleme Sociale, Sănătate și Dezvoltare Durabilă mi s-a propus să prezint astăzi acest raport în fața dumneavoastră în absența raportorului, d-nei. Olga Borzova din Rusia. Vreau să încep prin a o aprecia pe dna Borzova pentru munca grea depusă în elaborarea raportului: pe o perioadă de doi ani, dânsa a întreprins trei vizite de colectare a datelor pentru a pregăti raportul, în Finlanda, România și Marea Britanie, și a analizat  30 de răspunsuri la chestionarul-cercetare elaborat de parlament.

În rezultat avem un raport foarte bine echilibrat, dar cu toate acestea unul care nu înseamnă doar cuvinte, ci un raport pe care Comisia l-a adoptat cu unanimitate de voturi în Ianuarie. Raportul d-nei. Borzova este axat pe un lucru și doar pe un singur lucru: să asigure că, în primul rând, interesul superior al copilului este urmărit atunci când trebuie să se ia decizia, de obicei de către serviciile sociale, de a separa copilul de familia sa biologică.  Consider că este responsabilitatea mea de a apăra această esență a raportului. Suntem bucuroși că în acest demers avem susținerea comisiei căreia i s-a cerut opinia, Comisia pentru Afaceri Juridice, și a raportorului excelent, dna. Olena Sotnyk.  Totuși permiteți-mi să vă anunț acum că, Comisia Afaceri Sociale nu a acceptat toate amendamentele propuse pentru proiectul rezoluției. Aceasta pentru că ne-am propus să  păstrăm accentul pus de dna Borzova pe principiul “binele suprem al copilului”.

Permiteți-mi să vă aduc aminte, mai întâi de toate, de cele două întrebări la care dna. Borzova își propune să răspundă în acest raport:

1. S-a atestat oare o creștere a numărului deciziilor de separare nejustificată în ultimii ani?

2. Au aceste decizii ceva în comun: sunt părinții emigranți, părinții ce aparțin minorităților naționale sau minorităților religioase sau dintr-un context socio-economic sărac, în mod disproporționat, victime a unor asemenea decizii de separare nejustificată?

Din păcate, trebuie să vă informez despre faptul că nu avem un răspuns clar la aceste două întrebări. Colectarea datelor și analiza statistică asupra acestui subiect este extrem de neadecvată în majoritatea statelor membre, ceea ce face aproape imposibilă estimarea numărului deciziilor justificate sau nejustificate de despărțire a copiilor de familiile biologice. Astfel este tot atât de imposibil de găsit un răspuns la întrebarea dacă există o creștere a numărului deciziilor nejustificate de separare în Statele membre ale Consiliului Europei, și chiar și mai dificil de a afla dacă familiile ce aparțin minorităților etnice, religioase, emigranții, sau din contexte socio-economice dezavantajate sunt afectate în mod disproporționat.  Țin să subliniez faptul că nu este o chestiune ce ar ține numai de numere: fără date concrete este imposibil de a adopta politici publice eficiente care să ajute familiile și să prevină în primul rând practica de separare nejustificată a copiilor.

Raportorul a descoperit totuși faptul că neînțelegerea (uneori chiar abuzul) conceptului “binele superior al copilului” este unul din factorii primari care duc la luarea deciziilor nejustificate de separare. Principiul “binele superior al copilului” trebuie să fie aplicat în așa mod încât nu numai legea și regulamentele, dar și actorii din teren (în cazul nostru serviciile sociale) cu adevărat să pună pre primul loc binele superior al copilului în luarea deciziilor de separare, plasament și reunificare.

Astfel am ajuns la concluzia că pe de o parte, în unele țări (sau regiuni ale acestora) serviciile sociale iau copiii în îngrijirea lor prea pripit, și nu depun efortul necesar ca să susțină familiile înainte și/sau după luarea deciziei de separare și plasament. Aceste decizii nejustificate, de obicei, poartă un caracter, uneori neintenționat, discriminatoriu, și pot constitui serioase încălcări ale drepturilor copiilor și ale părinților acestora, mai ales în cazurile când deciziile sunt ireversibile (așa cum sunt cazurile de adopție fără consimțământul părinților).

Pe de altă parte, în unele țări (sau regiuni ale acestora) serviciile sociale nu iau copii în îngrijire suficient de repede, sau prea curând întorc copiii în îngrijirea abuzivă sau neglijentă a părinților.  Aceste decizii la fel pot fi considerate în mod egal sau mai grav încălcări grave ale drepturilor copiilor și pot pune în pericol viața și sănătatea copilului.

Atunci, ce trebuie să facem? Doresc să subliniez cinci recomandări, sub care sper că vom subscrie cu toții astăzi în vederea adoptării rezoluției și a recomandării:

În primul rând, va fi necesar să scoatem la lumină și să eliminăm  influența prejudecăților și a discriminării în procesul de luare a deciziilor, care să includă instruirea tuturor profesioniștilor implicați. Profesioniștii sunt, de asemenea, ființe umane și în special în urma mediatizării intense a cazurilor copiilor care au decedat în mâinile părinților, se pune presiune asupra asistenților sociali ca să nu comită erori din imprudență.

În al dolia rând, familiile trebuie să fie susținute într-un mod adecvat (financiar și material) pentru a se evita, în primul rând, decizia de separare și pentru a crește procentul de cazuri de succes al familiilor reunificate după îngrijire. Ar trebui să fie evident, dar reiterez că soluția pentru un copil flămând nu este de a-l lua în îngrijire, ci de a-i asigura familiei resursele necesare pentru a putea hrăni acel copil.

În al treilea rând, există unele practici care trebuie evitate, cu excepția circumstanțelor excepționale cum ar fi: întreruperea completă a legăturilor cu familia, separarea la naștere a copiilor de îngrijirea părinților, fundamentarea deciziei de plasament pe scurgerea timpului, și  recurgerea la adopție fără consimțământul părintelui (în mod particular atunci când aceasta decizie este ireversibilă).

În al patrulea rând, este important să ne asigurăm că angajații implicați în procesul de luare a deciziilor de separare și plasament au calificările corespunzătoare și sunt instruiți cu regularitate, au resurse suficiente pentru a lua deciziile într-un interval de timp adecvat și nu sunt supraîncărcați cu un număr mare de cazuri.

În al cincilea rând și în final: avem nevoie de un sistem mai bun de colectare a datelor. În statele membre datele despre populația aflată în îngrijire trebuie adunate nu numai în funcție de vârstă, gen și serviciul de îngrijire accesat, ci și după statutul de grup etnic minoritar, statutul de emigrant sau statutul socio-economic, de asemenea, și după durata de timp în care s-a aflat în îngrijire până la reunificarea familiei. Atunci vom avea o imagine mai clară despre cum putem ajuta mai bine copiii care au nevoie de protecția noastră, în același timp asigurând o mai bună protecție a drepturilor familiei biologice. Cred că doar atunci când aceste recomandări vor fi implementate, vom asigura ca interesul superior al copilului să fie pe primul loc și, prin urmare, vă rog să susțineți acest raport.

Mulțumesc pentru atenție dumneavoastră!

Articole asemănătoare

Close