Judecați voi singuri ce spun

Judecați voi singuri ce spun

Judecați voi singuri ce spun

1 Cor. 10:15-17

Biserica din Corint este una din cele mai cunoscute Biserici primare, cunoscută atât pentru lucruri bune, cât și pentru lucruri mai puțin bune. În unele privințe ea putea fi lăudată, dar în cele mai multe trebuia mustrată. Ei se lăudau cu predicatorii și darurile pe care le aveau (1Cor.4:7), cât n-ar fi de ciudat, se lăudau și cu păcatele lor (1Cor.5:6), se lăudau pe ei înșiși (2Cor.10:12, 18). Singurul lucru pentru care Pavel laudă Biserica este doar în privința faptului că ei își aduc aminte și țin învățăturile întocmai cum le-au primit de la el (1Cor.11:2). Prin urmare, putem deduce că ei s-au depărtat de învățătura pe care au primit-o, inițial, de la apostolul și pastorul lor.

Legat de Cina Domnului, Pavel de două ori menționează că nu are pentru ce-i lăuda (1Cor.11:17, 22). De aceea, aș vrea să ne uităm la câteva aspecte importante legate de semnificația si participarea noastră la Cina Domnului.

1. Pavel apelează la rațiunea lor

În primul rând, ori de câte ori suntem confruntați cu o situație de conflict sau deviere de la învățătura sănătoasă, este important să ne păstrăm dragostea și respectul față de cei cu care discutăm. Pavel putea să vină la Biserică cu nuiaua, dar a decis totuși să vină cu dragoste și cu duhul blândeței (1Cor.4:21). Și chiar dacă ei nu meritau să fie lăudați în privința Cinei Domnului, el li se adresează spunând prea iubiții mei (1Cor.10:14).

În al doilea rând, Pavel se adresează către adunare cu următoarele cuvinte: Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecați voi singuri ce spun. Pe lângă faptul că această adresare era plină de dragoste și  respect față de cei din Corint, era totodată și un apel la rațiunea și discernământul lor. Cuvintele lui Pavel: vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecați voi singuri ce spun, sunt foarte importante. Într-o situație dificilă sau confuză, sentimentele nu te ajută. Este nevoie de rațiune, de judecată și discernământ. Fratele Karl Sedlețchi, fostul Episcop al Uniunii îi sfătuia totdeauna pe păstori ca la soluționarea conflictelor sa-și păstreze inima fierbinte, iar capul rece. Dacă simțiți că temperatura se schimbă cu locul, atunci terminați discuția până când nu-i târziu, spunea el.

Prin urmare, atât actul în sine, cât și participarea la Cina Domnului trebuie conștientizată și pe deplin asumată. În următorul capitol Pavel zice: Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea osânda lui însuș, dacă nu deosebește trupul Domnului. A nu deosebi trupul Domnului ar însemna să nu recunoști ce-a făcut Domnul pentru tine, că El a murit pentru tine, să negi importanța acestui act și să participi în el într-un chip nevrednic, lucru care inevitabil aduce cu sine pedeapsa Domnului.

2. Pavel explică semnificația Cinei

În timp ce apelează la rațiunea celor din Corint, Pavel le explică semnficația Cinei Domnului. Era extrem de important ca ei să înțeleagă ce stă în spatele paharului și ce stă în spatele pâinei.

Noi binecuvântăm acest pahar, pentru că el a fost binecuvântat de Domnul. Evanghelistul Matei spune că: Isus a luat o pâine, si, după ce a binecuvântat, a frânt-o... apoi a luat un pahar, si, după ce a mulțumit lui Dumnezeu li l-a dat... Dacă comparăm cuvintele lui Matei cu ceea ce-au spus Luca și Pavel, am putea spune că în acest context a binecuvânta înseamnă a mulțumi și a mulțumi înseamnă a binecuvânta. Dar un lucru și mai important este să facem ceea ce-a făcut Isus. Dacă el a binecuvântat paharul, să-l binecuvântăm și noi, dacă El a mulțumit pentru pâine, să mulțumim și noi. Să fii asemenea lui Isus înseamnă să faci ceea ce-a făcut Isus.

O altă semnificație profundă a Cinei este părtășia cu El. Cina este un act unic prin care noi putem experimenta într-un mod deosebit părtășia cu El. La începutul epistolei Pavel scrie: Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru. Iar Ioan spune: părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. Ce poate fi mai important și mai valoros în viața creștinului decât această apropiere de El prin actul Cinei?!

Pe lângă părtășia cu El, Pavel spune că noi avem părtășie cu trupul lui Cristos, adică unii cu alții. A mânca din aceeași pâine și a bea din același pahar este ceea ce ne unește la Cină. După Cină fiecare va merge acasă și va mâncă ce va vrea, dar aici suntem uniți prin aceste două elemente. Semnificația este însă cu mult mai profundă, pentru că ceea ce reprezintă aceste elemente este sângele și trupul lui Cristos. Deci, ceea ce ne unește pe noi toți este Domnul nostru, Isus Cristos. Una din problemele pe care le aveau cei din Corint la Cină, lucru pentru care Pavel zice că nu-i poate lăuda, era lipsa de unitate între ei. Ei s-au divizat pe diferite criterii, fără ca să vadă că trebuie să rămână uniți și ceea ce-i unește este jertfa lui Cristos.

3. Isus Cristos este persoana centrală în actul Cinei

În versetul 16, Pavel de două ori menționează numele lui Cristos. Atât paharul, cât și pâinea au o legătură directă cu persoana și lucrarea lui Isus Cristos. Pavel spune că însăși instrucțiunile și modul cum trebuie organizată Cina, nu sunt de la el, ci le-a primit de la Domnul. Tot ce se face în cadrul Cinei este pentru că Domnul a făcut aceste lucruri: Domnul a luat, a mulțumit, a frânt, a zis... Pe lângă aceasta, Isus cere ca totul să se facă spre pomenirea Lui! În zece versete de la versetul 23 la 32, de 7 ori avem cuvântul Domnul. Nu încape nici o îndoială că persoana lui Cristos este în centrul actului Cinei. De aceea, noi o și numim Cina Domnului.

Isus face două afrimații extrem de importante în cadrul Cinei, acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi și acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu. Prin aceasta, El ne spune că mântuirea noastră este obținută exclusiv prin moartea Lui. Prin urmare, dacă cineva îndrăznește să spună că moartea lui Cristos nu-i suficientă pentru mântuirea noastră, atunci am putea spune împreună cu Pavel că o asemenea persoană nu deosebește trupul Domnului și va fi vinovată de trupul și sângele Domnului.

În capitolul 15, Pavel scrie: Vă fac cunoscut (vă amintesc), fraților Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o, altfel, degeaba ați crezut. V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi. Mulți astăzi vorbesc despre ”Evanghelia deplină” fără ca să țină cont de aceste cuvinte ale lui Pavel. Ceea ce ne spune Pavel aici este Evanghelia deplină. De aceea, mă mir, așa cum spune Pavel în Galateni, că unii trecem așa de repede de la Cel ce ne-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.

Toate Evangheliile, toate epistolele sunt atât de Cristocentrice încât nu încape nici o îndoială că în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii și că noi avem totul deplin în El. Pavel screi in epistola către Romani: Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu -l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvîntul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfînt (Rom. 15:18-19). După cum vedem, Cristos lucreaza prin Duhul Sfânt în noi și nu invers. Duhul Sfânt a fost dat ca să ne amintească de cuvintele lui Isus și să-L glorifice pe Isus. De aceea, putem spune în încheiere cu Pavel, din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Close