Stimate Domnule Președinte al Parlamentului, stimați deputați;
Stimate Domnule Prim-ministru și stimați miniștri,
Dați-mi voie să încep cu un citat care aparține celui de al treilea Președinte al Statelor Unite, Thomas Jefferson, spus într-o perioadă mai mult sau mai puțin asemănătoare ca cea de formare a statului nostru:
“Îmi place visul viitorului, mai mult decât istoria trecutului”
Au trecut 22 de ani de la declararea independenței și noi tot nu ne putem rupe de trecut. Privim înapoi, în loc să privim înainte, căutăm să vedem cine este vinovat de ce s-a întâmplat, în loc să ne asumăm responsabilitate pentru ceea ce urmează de realizat. Continuăm să ne ofensăm și să ne înjurăm, așa cum a făcut-o numai ce domnul deputat Petrenco, iar apoi ne întrebăm de ce în generația tânără lipsesc sentimente cum ar fi demnitate, patriotism?!
Esențialul este: încotro mergem? Ce facem cu țara în care ne-a pus Dumnezeu? Cât de departe suntem gata să mergem ca să ajungem la putere? Oare când vom înțelege că ura și răutatea pe care o semănăm, niciodată nu ne vor permite să secerăm bunăstare, pace, prosperitate. Este o lege dată de Dumnezeu: cea ce semănăm aceea și secerăm. Poate că n-ar strica un pic de cenușă să fie pusă și pe capul partidelor democratice în acest sens. Providența divină oferă națiunilor asemenea ocazii istorice cum ne-a fost oferită nouă extrem de rar. „Suntem la început de drum” spune domnul Prim-ministru. Dacă ar fi să-l parafrazez ași spune: suntem în fața unei răscruci, de fapt suntem a doua oară în acest an în fața acestei răscruci și în fața unui moment al adevărului. Cum eram convins pe 05 martie că Guvernul nu trebuie demis, sunt la fel de convins și azi că acest guvern trebuie sa-și ducă la bun sfârșit mandatul, sau așa cum spunea zilele trecute un coleg deputat, sa-și ducă crucea până la capăt.La un post de radio rusesc, astăzi dimineață cineva spunea, în contextul discursului rostit de Nichita Hrușciov la ONU: «Легче туфлем постучать, нежели коммунизм созидать». E mai ușor de tropăit, de lovit cu piciorul în tribuna Parlamentului, de aruncat cu pietre în curtea Guvernului, decât să oferi rezultate reale după 8 ani de guvernare. Dar nici această nu este esențialul. Putem aduce multe critici în adresa tuturor Guvernelor, inclusiv în adresa guvernului actual. Mă bucur că dl. Prim-ministru a avut curajul și a fost suficient de autocritic recunoscând că încă mai avem multe de făcut.
Dacă nu vom înțelege că viitorul țării, în care ne-a pus Dumnezeu, depinde nu doar de Guvern și Parlament ci de fiecare în parte, atunci nu cred că vom izbuti vreodată. Toți cetățenii țării ar trebui să înțeleagă că viitorul națiunii noastre depinde de aportul pe care îl aduce fiecare. De aceea și noi avem datoria să ne ridicăm la nivelul unor oameni de stat. Probleme au fost, sunt și vor fi dar aceasta nu înseamnă că trebuie să recurgem la divizarea societății, la demonizarea unora și divinizarea altora. Printre altele, ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple în societate în aceste zile și anume faptul că unii demonizează vestul și divinizează estul nu este decât o dovadă în plus a unui cinism și populism fără de margini.
Ca să revenim la trecut nu trebuie să facem nimic, ca să mergem înainte se cere curaj, credință, consecvență și perseverență. Evident că este nevoie de autoevaluări zilnice. Sunt decizii complicate, sunt decizii care cer abordări foarte prudente. Marele apostol Pavel spunea “Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați”. Dar calea inițiată trebuie
continuată. În renumitul film “O șatră urcă la cer” spre sfârșitul filmului apare o întrebare. Întrebarea sună cam în felul următor: “Ce poate fi mai important decât dragostea?” La care răspunsul este: ”Calea”. Sunt convins că, indiferent de sentimentele pe care le avem față de acest Guvern, fie că-l iubim, fie că nu-l iubim, calea pe care o parcurgem, calea de integrare europeană este cel mai important lucrul astăzi. De aceea acest guvern, merită sprijinul nostru, ca să continue această cale pe care ne-am pornit. Și, evident că, pe această cale avem nevoie și de binecuvântarea Celui de sus. Să nu uităm că, Isus spunea “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.
Așadar, cu credință, curaj și perseverență să mergem înainte. Și zic: Doamne ajută!
Sursa foto: Tribuna.md