Stimate domnule Președinte al Parlamentului, stimați colegi,
Dacă ar fi să facem o statistică a cuvintelor sau expresiilor care au fost utilizate cel mai des în vocabularul public, începând cu vara anului 2009, sunt aproape sigur că expresia cea mai des întâlnită ar fi „integrare europeană”. În timp ce unii o blamează, alții o adoră, ai treilea o ignoră, există și o categorie care, analizând toate opțiunile existente, consideră că integrarea europeană, în ciuda tuturor rezervelor, riscurilor, provocărilor și dificultăților, este cea mai bună cale de dezvoltare pentru țara noastră. Altfel spus, integrarea europeană reprezintă nucleul interesului național al Republicii Moldova.
Scopul declarației privind susținerea procesului de integrare europeană, este să reafirme acest adevăr și, totodată, să cheme întreagă societate și forțele politice să dea dovadă de maturitate, unitate și solidaritate în slujba interesului național. Este regretabil că până în prezent nici forțele politice și nici societatea în ansamblu n-au reușit să ajungă la un consens național în ce privește viitorul Republicii Moldova. Și în acest context, îmi amintesc de un banc care spune că pe o insulă era o casă și două biserici. O biserică era pe coasta de Vest și altă biserică pe coasta de Est a insulei. Într-o zi un grup de turiști s-au oprit pe acea insulă și mare le-a fost mirarea să afle că pe insulă locuia un singur om. Și-atunci i-au adresat o întrebare: „De ce ai nevoie de două biserici?” Și el zice, când mă satur de cea de Vest mă duc la cea din Est. Dacă este să fim serioși trebuie să recunoaștem că ideea integrării europene în ultimii ani a pierdut din susținătorii săi. Fenomenul este unul complex și nu îndrăznesc să identific sau să enumer toate cauzele care au dus la acest declin. Totuși, aș vrea să mă opresc autocritic la trei cauze majore.
Prima ține de greșelile coaliției de guvernare. Crizele prin care am trecut și greșelile pe care le-am comis nu puteau să nu se răsfrângă asupra opiniei publice. Mahatma Gandhi avea o vorbă prin care spunea că „un creștin poate fi cel mai puternic argument pentru un necreștin să devină creștin, dar tot același creștin poate fi și cea mai mare piatră de poticnire pentru un necreștin să devină creștin”. Dacă ar fi să-l parafrazez aș putea spune că: „un deputat ar putea fi cel mai puternic argument pentru un anti-european să devină pro-european, dar tot același deputat ar putea fi și cea mai mare piatră de poticnire pentru un anti-european sau eurosceptic să devină pro-european.” Stimați colegi, ajunși la acest moment istoric, este extrem de important să conștientizăm că ne-am asumat o responsabilitate enormă pentru viitorul țării noastre. Actuala majoritate parlamentară este singura forță politică care incontestabil a făcut cel mai mult pentru a apropia Republica Moldova de comunitatea europeană. Și am făcut acest lucru în baza acelui mandat pe care l-am primit în două alegeri, cele din 29 iulie 2009 și 28 noiembrie 2010. Lucru, de asemenea, confirmat și în evenimentul din 3 noiembrie. De aceea, în timpul care ne-a mai rămas până la următoarele alegeri, vă îndemn să depunem toate eforturile pentru a deveni un pod spre Europa și nu o piatră de poticnire, astfel încât aspirațiile concetățenilor noștri la un trai liber și prosper să prevaleze pe parcursul întregului proces de integrare europeană.
A doua ține de starea deplorabilă în care se află justiția noastră. Setea după dreptate este pusă în fiecare ființă umană de Dumnezeu. Este evident că fără o justiție independentă și oarbă față de banul sau fața omului nu vom reuși. Nu idealizez standardele UE, dar totuși trebuie să recunoaștem că integrarea europeană va scoate puterea judecătorească la lumină și o va forța să se schimbe. Deci, dacă vrem să scăpăm de corupție, nu există o cale mai bună azi decât cea a integrării europene. Pe lângă pachetul ambițios de reformare a justiției, pe care ni l-am propus azi să-l adoptăm, societatea trebuie să mai conștientizeze un lucru. Dacă familia, Biserica și școala nu vor produce oameni integri, nici o reformă nu ne va ajuta. Dacă ne luptăm cu camerele de luat vederi folosite la examenul de bacalaureat, în loc să ne luptăm cu fenomenul copiatului, plagiatului și al mituirii, atunci să nu ne mirăm de calitatea morală a viitorilor judecători și procurori.
A treia ține de un fenomen nou cu care nu ne-am confruntat în trecut. Fenomenul ține de modul cum este înțeles sloganul european: „unitate în diversitate.” În ultima vreme, apar tot mai des colizii între drepturile și libertățile fundamentale ale omului, așa cum ele au fost consfințite în mod expres în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, și așa numitele „noi drepturi” create de către mișcările neo-liberale și cele de stânga, în particular de stânga unită, cu ajutorul rezoluțiilor și deciziilor Curții Europene ale Drepturilor Omului. Se atestă tot mai mult o intoleranță a toleranților, adică cei care se consideră toleranți devin tot mai intoleranți față de cei care sunt intoleranți cu cei toleranți. În acest context, aș vrea să-l citez pe Martin Luther King, care spunea că ura nu poate alunga ura, la fel cum întunericul nu poate alunga întunericul, ci doar lumina și dragostea pot face acest lucru. Consider că UE trebuie să fie mai flexibilă în impunerea unor așa zise valori, iar Guvernul mai atent în acceptarea și includerea lor în planurile de acțiuni.
Tot aici, vreau să-mi exprim și dezacordul și față de cei care insistă asupra conservării necondiționate a identității și valorilor noastre. Biserica și societatea în ansamblu trebuie să aibă curajul să recunoască că avem restanțe enorme la capitolul educației morale. Haideți să fim sinceri cu noi înșine și să ne întrebăm ce vrem să conservăm? Republica Moldova, la fel de fapt, ca și alte țări din spațiul euro-asiatic ocupă locuri de frunte în Europa și în lume la capitolul divorțuri, avorturi, consum de alcool, abuz sexual și fizic asupra copiilor. Biserica este numită „sarea pământului”. Iisus spunea dacă o biserică își pierde gustul dacă sarea își pierde gustul, nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. Dacă azi toți cei care se numesc creștini ar corespunde valorilor la care pretindem, n-ar trebui să ne temem să mergem în Europa, dimpotrivă, am avea o ocazie extraordinară să influențăm benefic comunitatea europeană.
Așadar, vă îndemn să votăm această declarație, dar s-o facem nu doar ridicând o mână, ci conștientizând pe deplin responsabilitatea pe care ne-am asumat-o față de viitorul țării. În ce privește cei care au astăzi o altă părere vreau să le amintesc de un alt citat biblic care spune așa: „Cine se îndoiește seamănă cu valul mării tulburat și împins de vânt încoace și încolo”. În încheiere vreau să menționez trei rugăciuni scurte, care mi se par relevante în acest context: „Doamne iartă-ne”; „Doamne ajută-ne” și „Doamne binecuvântează Republica Moldova”.
P.S: Discurs privind adoptarea declaraţiei de susţinere a procesului de integrare europeană ținut în plenul Parlamentului la 14 noiembrie 2013.