Cuvântul s-a făcut trup

Cuvântul s-a făcut trup

Cuvântul s-a făcut trup

Orice sărbătoare îşi are vremea şi frumuseţea ei.  Din acest motiv este greu să compari sărbătorile între ele.  Şi totuşi se pare că Crăciunul le întrece pe toate, devenind astfel cea mai frumoasă sărbătoare a anului.  În perioada sovietică nu era voie să sărbătoreşti Crăciunul în mod public şi deschis.  Pe la sfârşitul anilor 80, Crăciunul a început treptat să intre în viaţa publică a societăţii.  Dacă ne-ar mai ajuta Domnul să trecem cu toţii la stilul nou, atunci frumuseţea sărbătorii ar fi şi mai mare.  Astfel, Anul Nou n-ar putea să fure din splendoarea şi bucuria sărbătorii Nașterii Domnului.  Odată, arhiepiscopul Bisericii Romano-Catolice din Rusia a fost întrebat de ce catolicii şi protestanţii sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie, iar ortodoxşii pe 7 ianuarie, la care el a răspuns că toţi creştinii, de fapt, sărbătoresc pe 25 decembrie, singura diferenţă este că unii şi-au schimbat calendarul, iar alţii au mai rămas la calendarul vechi.

Uitându-ne la felul cum Crăciunul pătrunde în viaţa publică, nu putem să nu vedem cum pe an ce trece creşte amplitudinea acestei sărbători, în special, dacă ne referim la aspectul comercial al sărbătorii.  Totul este condus de ideea cu cât mai mare sau cu cât mai mult cu atât mai bine.  Aseară fiind cu colinda la Dl Tănase Alexandru, el spunea că-i place mai mult Paștele, deoarece la Paști este o atmosferă mai spirituală, în timp ce la Crăciun domină partea comercială. Toate magazinele ţin cont de această mentalitate şi încearcă să profite de ea cât mai mult la aceste sărbători.  Cineva îmi spunea că în Statele Unite, la Crăciun, magazinele câştigă tot atât cât în tot restul anului.  Aşa dar cu cât mai mare cu atât mai bine, cred cei mai mulţi.  Dar reflectă oare această idee semnificaţia Crăciunului?  Haideţi să ne uităm în textul pe care l-am citit şi să vedem câteva lucruri importante legate de semnificaţia sărbătorii.

1. Cuvântul s-a făcut trup

Cel mai mare mister al Crăciunului este exprimat prin această frază: „ şi Cuvântul s-a făcut trup.” Dumnezeu s-a întrupat.  Dumnezeu care este cea mai mare fiinţă din acest Univers, de fapt Scriptura spune că El este nemărginit de mare, adică infinit de mare, s-a făcut mic de tot.  El nu s-a întrupat așa cum o fac îngerii, adică nu a luat o aparență de trup. El a avut un trup adevărat, un trup din carne și oase ca și al nostru. Mai mult ca atât, El devenit mic de tot.  Este greu să ne imaginăm cum de-a fost posibil aşa ceva.  Dumnezeu, care întrece totul prin mărimea şi măreţia Sa, s-a micşorat până la dimensiunea unui embrion uman, care nu poate fi observată cu ochiul liber, ci doar la microscop.  Martin Luther spune că misterul întrupării este dincolo de orice înțeleger umană, iar apostolul Pavel îi scrie lui Timotei despre întruparea lui Cristos: mare este taina evlaviei...

Ieri, am postat o întrebare pe Facebook: ce înseamnă pentru noi întruparea lui Cristos? Cineva mi-a scris: Pentru mine, "cortuirea" Lui Hristos printre oameni, si implicit constrangerea absolutului, reductuctibilitatea Dumnezeirii la o forma limitata, simplificarea omniscientei la grad descifrator, resprezinta una din cele mai mari acte de dragoste din istoria omenirii. Odata cu rastignirea, reprezinta punctul culminant din istoria binecuvantarii lui Dumnezeu. Ma iau fiorii cand ma gandesc la densitatea de Dumnezeire din forma umana a Lui Hristos, Dumnezeu si om. Sa ne bucuram de Lumina Lumii, de Preotul Suprem si Jertfa desavarsita, de Templul Escatologic al inimii, Miel si Leu, de Cuvantul intrupat!

În timp ce noi ne conducem de principiul, cu cât mai mare cu atât mai bine, Dumnezeu a făcut exact inversul.  El s-a micşorat şi s-a umilit aşa de mult încât noi nici nu ne putem imagina.  Ioan spune că toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce-a fost făcut n-a fost făcut fără El. Şi totuşi El s-a făcut mai mic decât toate lucrurile.  De aceea nimeni nu-L va putea întrece pe El în umilinţă şi în smerenie.  Nici odată nu vom putea spune: m-am umilit prea mult.  Crăciunul este cea mai bună ocazie ca să înţelegem acest lucru.  Să învăţăm de la El şi să nu-i neglijăm pe cei neînsemnaţi şi pe cei mici.  Dumnezeu este prezent în fiecare din ei.  Tot ce facem trebuie să aducă glorie lui Filui lui Dumnezeu.  Ioan Botezătorul a fost unul dintre primii care a înţeles acest lucru. În Ioan 3:30, el spune: trebuie ca El să crească, iar eu să ma micşorez.

2. Cuvântul a locuit printre noi

Dumnezeu nu numai că s-a micşorat venind în lumea aceasta, ci el s-a făcut asemenea nouă, s-a identificat cu noi.  Dacă El doar s-ar fi micşorat, dar n-ar fi devenit om, n-ar fi fost acelaş lucru.  Îngerii care, dintr-un motiv sau altul, au fost trimişi pe acest pământ s-au micşorat şi ei ca oamenii să-i vadă, să-i audă, dar ei nici odată n-au devenit oameni.  Doar Fiul lui Dumnezeu a devenit om şi a locuit printre oameni.  El, spune autorul epistolei către evrei, s-a făcut părtaş cărnii şi sângelui.

Un teolog din secolul XI, Anselm de Canterbury, a scris o carte pe care a întitulat-o, „De ce Dumnezeu a devenit om?”. Esenţa cărţii lui poate fi exprimată în următoarele cuvinte, Omul trebuia să-şi ispăşească vina sa, dar el nu era în stare s-o facă, Dumnezeu putea să ispăşească această vină, dar El nu era dator. Isus, fiind Dumnezeu a fost în stare să ispăşească vina omului, iar fiind om a avut dreptul să facă această ispăşire în locul omului. El s-a făcut părtaş cărnii şi sângelui ca să ne scape pe noi de pedeapsa morţii veşnice, oferindu-ne în schimb viaţă veşnică.

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului, Evrei 2:17.

Când ne uităm la Fiul lui Dumnezeu şi vedem cât de mult a făcut El ca noi să avem iertare şi viaţă veşnică, ne întrebăm cât de mult ne identificăm noi cu cei din jurul nostru ca ei să aibă iertare şi o viaţă plină de abundenţă aici, iar dincolo de această lume o viaţă veşnică.  Expresia aceasta a locuit printre noi este aşa de bogată. Așa cum spunea cel care a comentat pe Facebook, Isus a cortuit printre oameni. Cuvântul în limba greacă vine de la cuvântul ”cort”.  O idee ar fi că Isus și-a instalat cortul printre noi, adică și-a făcut o casă ca să locuiască în mijlocul nostru. Este interesant că una din primele întrebări adresate de ucenici a fost: Rabi, unde locuiești? Iar El le răspunde: Veniți de vedeți. (Ioan1:39-40). Oamenii din vremea aceea au simţit cu adevărat că El a locuit printre ei.  Simt cei din jurul nostru că noi locuim printre ei?!

Ev Ioan spune în prima sa epistolă: ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri și ce am pipăit cu mâinile noastre... aceea vă vestim și vouă... iar în capitolul patru scrie: Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: orice duh, care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Înainte de întrupare Isus a fost duh. Venind în această lume El a luat un trup omenesc. De multe ori noi încercăm să evadăm din trupul nostru căutând tot felul de experiențe spirituale, uitând că Isus, care era Duh s-a făcut trup. El care era Dumnezeu s-a făcut om.

3. Cuvîntul a fost plin de har şi de adevăr

Dumnezeu s-a micşorat şi s-a identificat cu noi, El a făcut ceva ce depăşeşte orice înţelegere omenească.  Dar cel mai important lucru este că El a făcut totul din dragoste.  El nu s-a întrupat ca să ne pedepsească sau să ne judece. El a venit în lumea noastră să ne arate dragostea lui Dumnezeu.  Fiind că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu... Singura explicaţie şi singura motivaţie ale acestor lucruri a fost şi continuă să fie dragostea divină.

Cuvântul ne-a adus har.  În versetul 16 Ioan spune, şi noi am primit din plinătatea Lui, şi har după har,.. harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Lucrarea lui a fost motivată de-o dragoste curată şi adevărată.  Poți să suferi şi să mori în locul cuiva numai dacă iubeşti.

Cât de mult îl iubim noi pe El şi cât de mult ne iubim unii pe alţii?  De cele mai multe ori noi afirmăm că-L iubim pe El, iubim Biserica, chiar suntem gata să murim pentru Cristos și Biserică, deși în realitate cu greu ne ascultăm și ne acceptăm unii pe alții. O explicație poate fi tensiunea dintre har și adevăr, care crează o luptă continuă în noi, cu noi și cu cei din jurul nostru.  Este important să ne luptăm pentru adevăr, dar aceasta trebuie făcută cu dragoste.

Istoria cunoaște multe evenimente care i-au schimbat direcția și au avut un mare impact pentru omenire. Dar nu cred că există vre-un eveniment, care se poate compara cu nașterea lui Isus Cristos. Taina aceasta ținută de ascunsă veacuri, deși nici azi nu este pe deplin cunoscută, continuă să schimbe vieți omenești. Haideți să fim schimbarea pe care o dorim lumii.

Close