Interviu realizat de jurnalistul Vasile Botnaru
Polemica tăioasă între Mitropolia Moldovei şi parlamentarii care au votat o lege nepotrivită, din punctul de vedere al bisericii majoritare, dar şi al unor culte minoritare, ştiţi dumneavoastră care, a dezgolit, din nou, un set de probleme, pe care politicienii preferă să le „ambaleze” în judecăţi evazive ori chiar să le bage „sub preş”. Şi aceasta pentru că sunt greu de soluţionat. Iar căutarea barem a unui echilibru provoacă mari dureri de cap şi chiar frisoane. Să ne amintim, bunăoară, de episodul cu doborârea menorei sau huiduirea musulmanilor.
Încurajaţi însă de recenta replică a lui Adrian Candu, mai mulţi comentatori se întreabă, de la o vreme, dacă nu cumva Biserica dispută tot mai categoric dreptul de a tria normele legislative, sub acoperirea revendicării de gratitudine binemeritată şi protecţie. E o chestiune, care abia îşi face loc pe agenda publică şi am considerat oportun să stau de vorbă cu o persoană care întruneşte câteva ipostaze relevante pentru a dezbate, în cunoştinţă de cauză, acest subiect.
Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află deputatul PLDM, pastorul Valeriu Ghileţchi, membru al Consiliului Bisericilor Creştin Evanghelice Baptiste din Republica Moldova.
Europa Liberă: „Vrem impozitarea bisericilor” – astfel s-a autoîntitulat un grup de internauţi care pledează, pe pagina Facebook, pentru anularea facilităţilor fiscale de care dispune biserica. Opţiune alimentată, spun ei, şi de luxul şi opulenţa pe care preoţi ai Bisericii Ortodoxe nu ezită să le scoată la vedere. Iată de ce discuţia noastră a demarat de la această întrebare: ar fi corect să se impoziteze biserica sau nu?
Valeriu Ghileţchi: „Neimpozitarea Bisericii de stat este un principiu general pentru toate ţările democratice. Când eram în Parlament, în perioada anilor 1998-2001, în Legea pentru culte a existat un articol în care se spunea în mod expres că toate cultele sunt scutite de impozite. Ulterior s-au făcut modificări la Codul fiscal, acest articol a fost anulat, mai târziu, legea a fost schimbată, dar a rămas acelaşi principiu şi anume că bisericile, ca şi organizaţiile neguvernamentale, sunt scutite de impozit, dar aceasta nu înseamnă că ele sunt scutite de o dare de seamă pentru organele fiscale. Prin urmare, donaţiile, pe care biserica le obţine sau, dacă e vorba de biserica ortodoxă, taxele pe care ei le percep,
Biserica, cultele sunt în drept să fondeze întreprinderi, dar ele nu mai sunt scutite de impozite, ele trebuie să activeze într-un regim fiscal obişnuit.
În cadrul cultului nostru şi în cadrul, de fapt, al cultelor evanghelice nu există taxe, există doar donaţii. Acestea urmează a fi arătate în darea de seamă financiară care este prezentată inclusiv Inspectoratului Fiscal de Stat. Biserica, cultele sunt în drept să fondeze întreprinderi, dar ele nu mai sunt scutite de impozite, ele trebuie să activeze într-un regim fiscal obişnuit. Poţi, în urma activităţii economice, venitul pe care îl obţii, poţi direcţiona acest venit pentru susţinerea bisericii, o parte din acest venit poate fi scutit de impozit, cealaltă parte neapărat este impozitată.”
Europa Liberă: Cultele, în general, beneficiază de sprijin financiar din partea statului sau nu?
Valeriu Ghileţchi: „Singurul sprijin financiar din partea statului, care este oferit cultelor, este această scutire de impozit, adică acest statut fiscal pe care îl au cultele în activitatea lor. De regulă, bisericile ortodoxe sau Biserica Ortodoxă, care este biserică majoritară, poate avea acces la anumite fonduri sau poate obţine un anumit ajutor uneori pentru uneori restaurarea mănăstirilor, de exemplu, pentru că sunt considerate şi monumente de istorie. Celelalte culte minoritare, din câte cunosc eu, nu obţin niciun sprijin financiar direct din partea statului, dar ajutorul pe care îl obţin este legat de statutul fiscal. Şi mai este o prevedere legată de ajutoarele umanitare. Importul ajutorului umanitar se face, de asemenea, cu scutirea de taxele vamale. Dar şi aici, din punctul meu de vedere, mi se pare un proces prea greoi şi birocratic. De fiecare dată, se cere prezentarea unui şir de acte, printr-o comisie guvernamentală. Şi apoi ajutoarele umanitare nu sunt totuşi marfă comercială. Deseori se întâmplă situaţii când, în acel container cu ajutor umanitar, s-ar putea să fie mici devieri de la acel invoice nu din cauza că cineva a avut vreo rea intenţie, adică nu sunt toate numărate, cântărite, aşa cum este o marfă comercială. Şi aici e un proces care, cred eu, ar trebui simplificat.”
Europa Liberă: Domnule Ghileţchi, vorbind cu un preot, dânsul mi-a spus, în general, că este ridicol statul, atunci când el se erijează într-o instanţă mai importantă decât Dumnezeu. Preoţii spun aşa: „Noi avem un judecător şi un arbitru mult mai important decât statul sau decât organul fiscal, sau decât bloggerii care spun: „Vrem să impozitaţi biserica”. Într-adevăr, putem să ne bizuim pe această relaţie cu un arbitru suprem şi să lăsăm preoţimea în pace?
Valeriu Ghileţchi: „Eu cred că, pe lângă răspunderea pe care un slujitor o are în faţa lui Dumnezeu, el are şi o răspundere în faţa comunităţii unde slujeşte, adică el este responsabil şi în faţa credincioşilor. Spre exemplu, în bisericile noastre noi avem o practică: la fiecare sfârşit de an, pastorul bisericii vine cu un raport de dare de seamă. Membrii comunităţii îi adresează întrebări şi apoi îi acordă un vot de încredere pentru un nou mandat.
O responsabilizare a slujitorilor cultului este necesară. Dar eu cred că ea trebuie să fie, mai întâi, în cadrul cultului, pentru că acolo sunt credincioşii care îi acordă o încredere, acolo sunt credincioşii care sunt membri ai acestei comunităţi. Şi prin ei preotul poate fi tras la răspundere. Acuma, dacă există încălcări ale legislaţiei, evident că, în faţa legislaţiei, toţi sunt egali fie că eşti preot, fie că eşti un simplu credincios, eşti un cetăţean. În faţa legislaţiei, nu există diferenţe. Noi vorbim acuma de anumite intenţii, aşa cum s-a vehiculat, zilele trecute, în presă, de a schimba legislaţia, poate, eventual, de a introduce noi reglementări fiscale faţă de activitatea cultelor. În această privinţă, putem să ne expunem dacă aceste iniţiative sunt binevenite sau nu sunt binevenite.”
Europa Liberă: Mai ales, ca măsură de răspuns la constrângerile şi presiunile pe care le operează biserica împotriva deputaţilor.
Valeriu Ghileţchi: „Acuma iarăşi eu revin la ceea ce spuneam un pic mai sus şi anume că este imposibil pentru o biserică, pentru un cult ca el să substituie sau să împiedice relaţia credinciosului cu Dumnezeu. Declaraţia bisericii ortodoxe vizavi de modificările care s-au făcut la legislaţie, în particular, Legea privind egalitatea de şanse, ele, pe de o parte, sunt justificate,
Ca şi comunitate, ca şi biserică, poţi promova anumite valori, dar promovarea acestor valori trebuie făcută prin convingere, nu prin constrângere. Dar, în acelaşi timp, eu cred că există şi o înţelegere eronată. Ca şi comunitate, ca şi biserică, poţi promova anumite valori, dar promovarea acestor valori trebuie făcută prin convingere, nu prin constrângere.
Eu sunt şi rămân totdeauna adept al convingerii. Dacă sunt convins de un anumit adevăr, înseamnă că am câştigat. În predicarea Evangheliei, totdeauna urmăresc să-i conving pe ascultători că ceea ce predic trebuie aplicat în practică. Cred şi, în acest caz, nu prin măsuri de constrângere, nu prin anumite ameninţări şi avertizări, ci mai degrabă prin a aduce anumite argumente. De ce nu ar fi binevenită adoptarea acestei legi? Sau de ce anumite norme în această lege nu sunt binevenite pentru ţara noastră? Cunoaşteţi că eu am votat împotriva acestei legi şi am avut argumentele mele de ce am votat împotriva acestei legi. Prin urmare, Biserica ar trebui să fie antrenată în aceste procese, dar să fie antrenată, prin discuţii, prin dialog, prin a aduce anumite argumente. Şi eu cred că deputaţii ar fi şi ei deschişi să intre în acest dialog, în această polemică: să încercăm să ne auzim unul pe altul, să vedem dacă aceste temeri sunt justificate sau nu sunt justificate.”
Europa Liberă: Ştiţi că există voci care reproşează Bisericii, de fapt, că pedalează pe un subiect care este profitabil ca imagine. Iar în subiecte dificile, unde, într-adevăr, trebuie să umble la materii foarte subţiri nu se duce, cum ar fi, de exemplu, avorturile sau toată gama de păcate, începând de la fumat şi terminând cu preacurviile şi aşa mai departe, care le vedem la televizor în postul mare. Biserica acolo ori este neputincioasă, ori închide deliberat ochii. Cum să egalizăm atitudinea faţă de viciile acestea umane?
Valeriu Ghileţchi: „Eu cred că aţi atins un subiect foarte important. Astăzi sunt o mulţime de vicii cu care societatea se confruntă, Biserica reacţionează diferit la aceste vicii. Reacţia mai puternică faţă de minorităţile sexuale cred că este cauzată şi de reacţia care există în societate. Altfel spus, Biserica mai uşor poate lua atitudine când în societate există, de asemenea, o reacţie. Este regretabil că, în ţara noastră, o ţară creştină, avorturile sunt o practică obişnuită. Dar, din păcate, nu există nici reacţie din partea societăţii faţă de acest fenomen. Eu, spre exemplu, în 1999, dacă nu greşesc, am luat atitudine faţă de legalizarea avorturilor. Altfel spus, până în 1999, în Republica Moldova, nu era o lege, erau acte normative pe care le-am moştenit din perioada sovietică. Am luat atunci atitudine. Şi tot atunci, îmi amintesc, biserica ortodoxă a spus că îi va excomunica pe toţi deputaţii care vor vota această lege. Legea nu a mai fost votată în legislatura respectivă. După alegerile din 2001, legea a fost introdusă pe ordinea de zi, a fost votată şi n-am mai auzit nicio reacţie din partea bisericii.”
Europa Liberă: Şi majoritatea comunistă, care acuma este foarte pornită să sprijine biserica, atunci, de fapt, a fost foarte anticlericală.
Valeriu Ghileţchi: „Aveţi perfectă dreptate. Majoritatea comunistă a votat această lege şi din partea bisericii nu a urmat nicio reacţie faţă de această lege care a stabilit un cadru legal pentru avorturi. Eu cred că aceste valori s-au pierdut. Şi, din nou, biserica, din păcate, nu duce o activitate, o luptă pentru promovarea acestor valori, pentru a convinge societatea că acestea sunt lucruri foarte bune pentru societatea noastră. Iată aici este o mică deosebire de atitudine a Bisericii romano-catolice pentru că, fiind şi membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ori de câte ori, în APCE, se discută un subiect legat de avort, Biserica romano-catolică are o atitudine mult mai fermă, mult mai categorică faţă de avort decât, spre exemplu, biserica ortodoxă. Şi cred că, din nou, aceasta rezultă din contextul în care se află bisericile.
În contextul nostru avortul nu mai este respins de societate, nu mai este condamnat de societate. Şi, după mine, este un lucru regretabil, la fel, cum aţi menţionat, abuzul de alcool. Este şi aceasta o problemă. Dar şi faţă de acest viciu nu vedem reacţii din partea bisericii. Eu cred că un rol, pe care biserica ar trebui să şi-l asume, este în educarea, în special, a tinerei generaţii.
Toate bisericile ar trebui să fie relevante pentru societatea în care trăiesc. Dacă vii cu un mesaj relevant, dacă ai convins credinciosul că aceste lucruri nu trebuie înfăptuite, atunci nu te temi de anumite prevederi legale care apar. Pentru că oamenii, din convingere, nu vor face anumite lucruri.”
Interviul integral îl puteți citi pe site-ul Europa Liberă