Pe 27 martie am participat la evenimentul organizat de Asociația Promo-Lex „Discursul instigator la ură în mediul politic din România și Republica Moldova”. Fiind unul din participanții campaniei prezidențiale din toamna anului trecut, am fost interesat să aflu constatările experților referitor la atmosfera dezbaterilor care au avut loc. Trebuie să recunosc că raportul mi-a lăsat un gust destul de amar. Înțeleg importanța protecției oamenilor de un discurs plin de răutate și instigator la ură, dar exemplele oferite de autorii studiului par mai degrabă să paveze drumul spre cenzură și o limitare a dreptului la exprimare.
Iată câteva din concluziile studiului ce mă vizează:
„Candidatul Valeriu Ghileţchi (min. 42:00) a declarat faptul că: „Președintele trebuie să fie garantul familiei, așa cum ea a fost lăsată de Dumnezeu.” În acest mod fiind eliminate celelalte tipuri de familii existente în Republica Moldova. De asemenea, acest mesaj a fost transmis în detrimentul legii anti discriminare, deci a minorităților sexuale” (pagina 24, dezbaterea de la Moldova 1).
„Candidatul Valeriu Ghilețchi a declarat în cadrul dezbaterii faptul că (min. 12:12): „Eu cred că este important să apărăm ceea ce avem mai sfânt, să apărăm familia. Nu uitați, Dumnezeu iubește familia.” O declarație pe care de altfel a folosit-o în cadrul mai multor ediții ale dezbaterilor electorale. Prin aceasta, candidatul independent la funcția de Președinte, Valeriu Ghilețchi, a pus un accent deosebit pe conceptul de familie tradițională, formată dintr-un bărbat, o femeie și copii, eliminând și discriminând astfel participarea familiilor netradiționale, perpetuând o atitudine nefavorabilă familiilor care nu se încadrează în acest șablon. De asemenea, acest mesaj a vizat inclusiv minoritățile sexuale din Republica Moldova”. (pagina 25-26, dezbaterea de la Pro Tv).
Nu aș fi crezut niciodată că exprimarea unei poziții care rezultă expres din Constituția Republicii Moldova poate fi calificată ca un discurs instigator la ură. Consider că această poziție exprimată de autori este una total eronată, părtinitoare și demonstrează odată în plus existența unei agende ideologice care dorește să submineze dreptul la libera exprimare. Merită menționat și faptul că autorii raportului au omis cu rea credință referința pe care am făcut-o cu privire la textul Constituției, păstrând doar referințele cu încărcătură religioasă. În cadrul dezbaterii de la Moldova 1 de facto am spus: „Nu am votat pentru legea anti-discriminare pentru că este o lege care este în detrimentul familiei, familia așa cum este definită în Constituția Republicii Moldova, familia așa cum a lăsat-o Dumnezeu, alcătuită dintr-un bărbat, o femeie și copii.”
O asemenea tendință părtinitoare de a condamna discursul de ură riscă să submineze dreptul fundamental la libera exprimare, drept care stă la baza oricărei democrații. Dacă vom accepta abordarea prezentă în acest raport, atunci vom pune sub pericol și alte valori fundamentale. Spre exemplu, autorii studiului propun „Modificarea cadrului legal, a Codului Penal în special, astfel încât să existe o prevedere expresă cu privire la interzicerea utilizării discursului instigator la ură.” Consider că abordarea respectivă este una total inoportună. Cine va decide ce trebuie să fie pedepsit și ce nu? Astăzi nu există o definiție care ar fi agreată de legiuitori, judecători și de cetățeni referitor la ceea ce înseamnă discurs de ură. Având în vedere faptul că subiectul este extrem de sensibil, trebuie să fim foarte atenți, mai cu seamă atunci când se propun pedepse penale. Dacă ar fi după voia autorilor acestui raport, atunci susținerea instituției familie așa cum este ea definită în Constituție ar trebui să fie pedepsită penal. Ce poate fi mai ridicol și revoltător? Conform acestei abordări trebuie să îi pedepsim pe toți care respectă prevederile Constituției Republicii Moldova.
Se pare că sub nobila intenție de a proteja cetățenii de discursul de ură, autorii sunt mult mai interesați să promoveze interesele unui singur grup și să interzică orice punct de vedere cu care nu sunt de acord reprezentanții acestui grup. Nu cumva țările autoritare fac acest lucru? Este, cel puțin, ironic să vezi cum aceeași societate civilă condamnă suprimarea libertății de exprimare în țări ca Federația Rusă, Turcia, dar în același timp dorește să restricționeze discursul public în propria țară. În loc să fim un exemplu de promovare a libertății de exprimare în regiunea noastră, prin asemenea abordări, dimpotrivă, încurajăm autoritățile să găsească modalități de a limita și cenzura discursul public.
Tot în acest context, aș dori să remarc că, ieri, Camera Deputaților din Parlamentul României a examinat inițiativa cetățenească (care a acumulat 3 milioane de semnături) de modificare a articolului 48 din Constituție privind familia și a adoptat proiectul de lege care urmează să fie supus referendumului. În urma dezbaterilor a fost adoptată următoarea definiție: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” Dacă acceptăm concluziile studiului Promo-Lex, atunci reiese că atât cei peste 3 milioane de români, cât și Parlamentul României se fac vinovați de instigare și promovarea discursului de ură. Prin urmare, așa cum am menționat, scopul pare să nu fie eliminarea discursului de ură, dar interzicerea altor puncte de vedere, în mod special a celor creștin-conservatoare, care nu convin unui singur grup.
Voi încheia cu un citat dintr-un articol recent din revista „The Economist”: „Nu încercați niciodată să reduceți la tăcere punctele de vedere cu care nu sunteți de acord. Răspundeți discursului contestabil cu mai mult discurs. Câștigă argumentul fără a recurge la forță.” Să nu ne fie frică să polemizăm, inclusiv pe marginea unor subiecte sensibile, fără a închide gura cetățenilor și a actorilor politici.