Psalmii 104
1. Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
2. Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
14. Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
15. vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.
16. Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.
17. În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
18. munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
19. El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.
20. Tu aduci întunericul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
21. puii de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
22. Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.
23. Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui, până seara.
24. Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale.
25. Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
26. Acolo în ea umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27. Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29. Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.
30. Îţi trimiţi Tu suflarea, ele sunt zidite, şi înnoieşti astfel faţa pământului.
31. În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
