Reformele democratice și libertatea religioasă în Maroc

Reformele democratice și libertatea religioasă în Maroc

Reformele democratice și libertatea religioasă în Maroc

Mulțumesc raportorului, d-lui Luca Volontè pentru această actualizare asupra situației din Maroc și pentru informația referitoare la dinamica cooperării dintre APCE și Maroc. Cunoscând faptul că acesta este ultimul său raport, îmi exprim sincera mea recunoștință pentru dedicarea pasionată și muncă neobosită în Adunarea parlamentară. Nu cunosc ce a pregătit providența pentru dumneavoastră dle Volontè, și este un moment trist acum când plecați, dar vă rog să continuați lupta bună pentru valorile fundamentale ale Consiliului Europei.

Cu doi ani în urmă, Maroc a devenit primul Partener pentru Democrație al APCE. Se merită să apreciem munca grea pe care a depus-o această țară în implementarea pașilor spre crearea unui stat democratic autentic. Istoria ne arată că aceasta nu este o cărare ușoară, dar este una care se va răscumpăra din belșug la sfârșit. Privind înainte, vreau să accentuez necesitatea unei implicări puternice din partea Parlamentului Marocan în implementarea reformelor, ceea ce va consolida în mod continuu democrația, statul de drept și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului din acea țară.

Unul dintre lucrurile esențiale pentru consolidarea drepturilor fundamentale îl constituie respectarea deplină a libertății de conștiință, de religie și credință, care implică respectarea dreptului persoanei de a-și schimba religia, garantarea libertății de asociere și întrunire pașnică. Pe parcursul ultimei reforme constituționale, liderii Marocani au respins adoptarea unui articol cu referire la libertatea religioase pe motive că ar fi o amenințare pentru identitatea Marocană. Islamul și Iudaismul sunt cele două religii recunoscute în Maroc. Însă, conform celei mai populare publicații Marocane, Al-Massae, datorită numărului mare de convertiți, Creștinismul a devenit de facto cea de a doua după mărime religie din țară.

În ciuda numărului în creștere a creștinilor în țară, se pare că autoritățile sunt neînduplecate și nu le acordă drepturi depline. De fapt, mulți creștini se tem pentru viața lor după fatwa difuzată anul trecut, care a cerut executarea celor care vor părăsi Islamul. Conform ziarului în limba arabă Akhbar al-Youm, “Consiliul guvernamental Superior al Ulemas”, cea mai înaltă autoritatea religioasă din Maroc, a luat decizia anul trecut, pe care a emis-o abia în aprilie referitor la cererea Delegației Guvernului Marocan pentru Drepturile Omului. Creștinii convertiți din Maroc și unele grupuri de susținere consideră că, chiar dacă regulamentul niciodată nu va deveni lege, acesta totuși stabilește un precedent periculos pentru felul cum vor fi tratați la modul general creștinii în Maroc. Pentru un stat care aspiră să ajungă la nivelul unei democrații veritabile asemenea lucruri sunt inacceptabile.

În concluzie, îndemn Parlamentul Marocan să fie deschis pentru abordarea problemelor pe care le-am menționat alături de cele menționate în proiectul de rezoluție pentru a asigura implementarea deplină a angajamentelor politice asumate, în special în domeniile menționate în paragraful 8 al Rezoluției 1818 din 2011. Adunarea Parlamentară va continua să revizuiască progresul parteneriatului și să ofere sprijin deplin și asistență Parlamentului Marocan.

********************************************************************************************************************************************

I thank the rapporteur, Mr Luca Volontè, for this update on the situation in Morocco and for briefing us on the dynamics of co-operation between the Parliamentary Assembly of the Council of Europe and Morocco. Knowing that this is his last report, I express my sincere gratitude for his passionate commitment and tireless work in the Assembly. I do not know what providence has in store for you, Mr Volontè, and it is a sad moment now that you are leaving us, but please continue your good fight for the fundamental values of the Council of Europe.

Two years ago Morocco became the first Partner for Democracy with the Parliamentary Assembly of the Council of Europe. It is worth praising the hard work that that country has put into taking significant steps towards creating an authentically democratic state. History has shown us that this is not an easy path but one that pays off greatly in the end. Going forward, I stress the necessity of the strong involvement of the Moroccan Parliament in reform, which must continuously strengthen democracy, the rule of law and respect for human rights and fundamental freedoms in that country.

One of the essential issues for strengthening fundamental rights is ensuring full respect for freedom of conscience, religion and belief, including the right to change one’s religion and guaranteeing freedom of association and peaceful assembly. During the last constitutional reform, Moroccan leaders rejected the adoption of an article on freedom of belief on the ground that it would be a threat to Moroccan identity. Islam and Judaism are the two recognised religions in Morocco but, according to one of Morocco's most popular dailies, Al-Massae, due to the large number of converts, Christianity has in fact become the second largest religion in the country.

Despite an increasing number of Christians in the country, it appears that authorities are unyielding in not granting them full rights. In fact, many Christians fear for their lives after a fatwa that called for the execution of those who leave Islam was issued last year. According to the Arabic-language daily Akhbar al-Youm, “the governmental High Council of Ulemas, the highest religious authority in Morocco, issued the ruling last year, but only released it in April upon request of the government’s Delegation for Human Rights of Morocco”. Christian converts in Morocco and some advocacy groups believe that even if the ruling never becomes law, it sets a dangerous precedent for how converts and Christians in general will be treated in Morocco. For a state aspiring to achieve a genuine democracy, such things are unacceptable.

In conclusion, I call on the Moroccan Parliament to be open and to address all the issues that I have mentioned in addition to those listed in the draft resolution to ensure the full implementation of the assumed political commitments, especially the areas mentioned in paragraph 8 of Resolution 1818 in 2011. The Assembly should continue to review the progress of the partnership and offer its full support and assistance to the Moroccan Parliament.

Close