Săptămâna trecută am sărbătorit Înălţarea Domnului Isus. Cred că mulţi din ţara noastră ar fi trecut cu vederea această sărbătoare, dacă Parlamentul n-ar fi amânat alegerea Preşedintelui pe motiv că nu-i bine să se discute probleme majore pentru ţară în această zi de sărbătoare. Fără ca să intru în dedesubturile politice ale acestei decizii, aş fi vrut totuşi să menţionez câteva lucruri de ordin spiritual.
Isus spunea că, „în ziua judecăţii oamenii vor da soscoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.” Din cuvintele sale omul este scos fără vină şi tot din cuvintele sale este osândit. Prin urmare, în ziua judecăţii nimeni din componenţa actualului legislativ nu va putea să se dezvinovăţească spunând că n-a ştiut despre înălţarea lui Isus la cer. Pe de altă parte, este foarte important să cunoaştem adevărata valoare a acestei sărbători. Evanghelistul Luca prezintă semnificaţia înălţării prin prisma întrebării a celor doi îngeri: „de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?”
Primul lucru este că Isus se va întoarce. După cum înălţarea Lui este o certitudine, tot aşa este şi a doua Lui venire.S-a înălţat în mod vizibil şi se va întoarce fiind văzut de toţi, inclusiv de cei care L-au răstignit.
Al doilea lucru este că înălţarea lui Isus este compensată de pogorârea Duhului Sfânt. Isus le-a spus ucenicilor, în repetate rânduri, că nu-i va lăsa orfani şi că plecarea Lui va aduce cu sine împlinirea uneia din cele mai mari promisiuni, promisiunea de a fi îmbrăcaţi cu putere de sus.
Al treilea lucru este că misiunea ucenicilor nu era să stea cu ochii pironiţi spre bolta cerului, ci să-şi îndrepte privirea spre marginile pământului, locul până unde urma să fie lărgite hotarele Împărăţiei lui Dumnezeu. Chemarea lor nu era să fie admiratori de stele, ci vizionari pe pământ. Curiozitatea cu privire la cer şi obsesia de a cunoaşte vremurile şi soroacele deseori ne îndepărtează şi pe noi de misiunea care ne-a fost încredinţată. Sunt două extreme care de obicei ne tentează. Prima este cea politică, convingerea că paradisul poate fi construit prin obţinerea puterii. A doua este cea pietistă, speranţa că printr-o spiritualitate sau religiozitate excesivă cerul poate fi adus pe pământ. Trebuie să recunoaştem că ambele opţiuni sunt greşite. Este o iluzie să crezi că vreun regim sau sistem politic poate construi raiul şi este o naivitate să crezi că prin excerciţii religioase se poate aduce cerul pe pământ.
Porunca dată de Isus în contextul înălţării Sale cerea ca ucenicii să se dedice transformării pământului prin puterea cerului. Misiunea care ne-a fost lăsată de El este să răspândim Împărăţia lui Dumnezeu până la marginile pământului prin puterea Duhului Sfânt, care începând cu ziua Cincizecimii este garanţia succesului lucrării Evangheliei. În acelaşi timp, să nu uităm că doar revenirea glorioasă a lui Isus va aduce cu sine un cer nou şi un pământ nou.